Trecutul isi cere mereu drepturile!

Ai impresia ca duci o viata linistita si multumita. Nimic aiurea, nimic iesit din comun .

Te mai gandesti cateodata la evenimente trecute , te mai cutremuri si te mai infiori la amintirea sentimentelor. Nimic banal , nimic nu va reveni , nimic nu iti va mai schimba cursul vietii. It was one time feeling . Si te inseli .

Si trecutul revine , bate la usa, te intreaba de sanatate . Reactionezi ca atare . Vine , isi cere drepturile si pleaca .

Este o iarna linistita , zapada este prezenta si ea , nimic furtunos , nici o vijelie.

In sufletul meu este liniste , este impacare , este inocenta . Iar . Copilaria imi revine in minte si isi cere si ea drepturile. Acum sunt multumita cu mine. Explicatiile sunt date, amagirile sunt uitate iar dezamagirile nu-si mai au rostul. Sunt prea multi ani , mult prea multi . Minciunile se uita de dragul iubirii.

Incerc sa convietuiesc cu mine , fara sa ma mai gandesc la consecinte . Astept Craciunul si astept o poveste. Frumoasa sau trista o voi trai oricum.

Drumurile se separa si foarte rar se reintalnesc . Iar cand o fac , cu siguranta exista un scop , un motiv , o concluzie. Nu stii care sunt alea si nici nu te astepti sa le aflii curand . Stiu doar ca forta creatoare iti alege un destin pe care trebuie sa il iei ca atare . Iar daca destinul tau este sa retraiesti trecutul , atunci trecutul are tot dreptul sa dea buzna peste tine.

Cand viata reuneste destine ....

Cand amintirile sunt demult uitate , cand praful s-a asternut demult peste sentimente si nu a fost sters de nimeni , cand au trecut veri toride si pline de pasiune peste, cand au trecut ierni geroase si triste , cand undeva in subconstient ai ingropat fapte de care nu vrei sa mai auzi si nu vrei sa le retraiesti ..... atunci viata iti aduce aminte ca nu poti uita.
Cand gandesti la fel , cand razi la fel , cand iubesti la fel . Asta este groaznic de frumos si de placut .
Cand nu mai conteaza ce s-a intamplat si cum , de ce nu s-a urmat un singur drum , de ce a trebuit sa treaca valuri peste trairile cele mai intense , destinul iti arata ca se poate ...
Cand uiti actiunile dureroase , cand suferinta nu isi mai are locul ei in inima ta , cand bucuria te stapaneste si te uneste ..... cand nu-ti mai aduci aminte decat fericirea , cand vorbele le-ai uitat , cand creierul tau mai are o vaga impresie a atingerilor , a unor nopti fierbinti cu luna stralucitoare si cu o mare superba , cand privirile sunt de ajuns , cand "te iubesc" nu isi are rostul ca sa exprimi ce gandesti , cand sufletele sunt spalate de pacate de mare , cand destinele se revad si isi zambesc .... atunci iti aduci aminte de iubire .
De fericire , de zambete , de pasiune , de daruire .
Si dintr-o data uiti multii ani care au trecut peste , stergi praful si reinvii sentimentele.
Cand viata reuneste destine , tre sa fii pregatit .....

Anu asta la mine n -a venit mosu . Eu il astept in fiecare an , imi fac ghetutele seara , spun rugaciunea in care ii exprim dorintele mele , ma bag in pat cu gandul el , si el .... nimic.

De cand nu mai sunt la mama .... mosu nu mai vine . In fiecare an aceeasi poveste. Nu vine si punct .

Inainte, la mama , chiar daca aveam 20 ani , el venea . Ghetutele erau vesele de dimineata si eu eram incantata . De ceva timp incoace m-a uitat . Deci , prin urmare , pentru mine ziua de 06. decembrie nu mai are nici un farmec. Nici nu mai simt ca e sarbatoare , de fapt simt , ca nu fac baie la cap de sarbatoare , deci asa simt sarbatoarea Sfantului Nicolae.

Cand eram mai mica si mai prostuta , Sfantu Nicolae insemna venirea mosului dimineata , miros de mancarica multa si buna , petrecere seara , iarasi cadouri de la toate neamurile , si eventual seara zapada .

Cred ca o data cu trecerea timpului , pierdem si un anumit farmec al evenimentelor si sarbatorilor. Iar sarbatoarea nu e sarbatoare daca nu esti acasa. Iar eu acasa ma simt numai la mama. In Bucuresti ma simt adoptata, deci n-am cum sa simt spiritul sarbatorilor la Bucuresti . De fapt , ca sa fiu mai exacta, refuz sa simt bucuria sarbatorilor la Bucuresti . Ma rog , poate cu trecerea timpului ma voi invata sa simt sarbatorile si aici :P:P.

Pana una alta, daca moshu n a venit acum , cu siguranta o sa vina de Craciun , cand voi fi acasa, si cand cu siguranta nu ma va ocoli ....

Marele 1 decembrie ....

A venit iarna. A venit 1 Decembrie. Eu , la lucru . Se lucreaza frate , cu drag si spor pentru drumurile patriei . Sau mai bine zis , pentru .... nimic .

Iarna ne-a luat , iar prin surprindere . Logic nu ?? Tramvaiele blocate la prima ora , agitatie mare .. :)):)) Nu ma mai mira . Asha este in fiecare an . Cauza ? Linia inghetata . Logic nu ? Mi se pare normal . Adica ... de ce nu ? Doar nu avea nimeni de unde sa stie , ca o data cu apropierea iernii , vin si temperaturi scazute, si pot interveni probleme. Nu avem ghicitori la putere, nu avem prezicatori in sistemul RATB , nu ne incredem in vorbele meteorologilor , sunt doar niste vrajitori care vor sa ne prosteasca cu prezicerile lor. Noi vrem sa sfidam iarna, noi continuam sa credem ca este vara .

Ploaie din abundenta , soferi nesimtiti care se injura, se bat , intra cu viteza in toate baltocile , ca sa iti faca si tie dusul de dimineata , sa nu cumva sa nu iti para rau ca ai iesit pe strada .

Frig .Intr-adevar foarte frig . Ma rog. Eu sunt si friguroasa de fel :)

Deprimanta vreme , deprimant oras . Ziua nationala a Romaniei . Sunt curioasa daca se mai fac parade , ca ploua. Dar cum nu ma uit la teveu , n-am de unde sa aflu .

Astept Craciunul si astept vacanta ... Cred ca ar trebui deja sa ma apuc sa imi fac planuri .

Ce repede a trecut anul asta . Vremea asta nu ma face sa ma gandesc decat la un pat calduros si la o cafea cu lapte , la cateva soapte si la un film .

1 Decembrie la lucru . Cam la astea ma pot gandi azi :P ... Dar las ca vine el week endu .... si recuperez .

Astazi m am gandit sa vorbesc despre ghinionul meu ... care ma urmareste mereu , si este intotdeauna alaturi de mine, parte din fiinta mea..

Eu sunt o persoana foarte optimista , dar oricat de pozitiv as gandi , nu pot sa nu realizez ca sunt o persoane ghinionista.

Incepand de la simple evenimente , cum ar fi : daca stau la o coada sa cumpar ceva la un supermarket , chiar la mine se termina rola la casa ( si asta se intampla mereu si frecvent ) sau cum ii nimeresc numai eu pe cei mai mirositori oameni de prin tramvaie si metrouri , sau daca la magazinul din fata blocului ma duc sa cumpar o apa si stau 10 minute la coada , ajung cu ea in fata si imi spune ca este singura apa nebagata in sistemul lor si ca nu poate sa mi o incaseze, sau daca rds-ul se plateste la posta , al meu nu merge pentru ca este factura tip nou si nu o recunoaste sistemul ( astea mi-au venit in minte acuma la rapid ) si pana la ultima patanie.

Ma hotarasc eu sa merg la sauna.... si fericita ca m-am decis intr-un final sa fac un pas in privinta asta , ma echipez cu toate cele necesare si o intind la sauna ....

Fericire , una alta, eram toata numa' un ranjet ... Si merg acolo , si ma bag in sauna , si stau , si astept , si parca nu mai puteam de nerabdatoare ce eram ...Imi zic ...mama sa vezi ce transpir acuma si ce bine o sa ma simt ... pfiuuu , sper sa mai pot pleca acasa de molesita ce o sa fiu ..

Poola , stau 15 min, stau juma de ora , stau 45 min.. nimic. Decat claustrofobia mea, ca eram singura cu o lumina difuza intr o incapere de 2 mp.

Ies din sauna , aproape ca imi era frig , si ma duc la nenea antrenoru care se ocupa si cu intretinerea la toate cele de prin sala. Zic cu zambetu pe bune : domnu , nu merge sauna . El , ofuscat catre mine : De cat timp stai acolo ? ( dar suparat asha oarecum la reclamatia mea ) . Eu : 45 min . El : N are cum .... Eu : ma sa fiu al naibii , cum n are cum ? poi daca mie mi-e frig ?? ( si nu simt nici o sufocare , in gandu meu ) . Se duce el , verifica pe acolo , intrigat , suparat , revine .

_ Se pare ca nu se ridica mai mult de 38 . Nu stiu ce se intampla. Nu s a mai intamplat pana acuma. O sa chemam pe cineva, dar in seara asta nu se poate ( ca deja se facuse vreo 8 jumate seara de cand ma tot chinuiam io sa ma incalzesc ).

Si imi zic : bun asha... o intind spre casa , hotarata ca NU MA MAI DUC LA SAUNA , ca nu am timp de pierdut pe ghinionu meu , si ca oricat de fericita si incantata eram eu de decizia luata , mi-am schimbat-o radical. Lasa frate, mai bine fara sauna si fericita , fara draci si fara sa injur toate cele . Adica , ghinion ghinion , dar io ma f** in el ghinion. Mai bine nu mai incerc d-astea si gata.

Si uite asa, am ramas si cu sauna nefacuta, si cu timp pierdut . Si eu cum sunt obsedata cu timpul pierdut ... a fost o mare dezamagire pentru mine.

In rest , toate bune si frumoase. De obicei ma enervez, am draci vreo 10 minute , ma agit , imi creste tensiunea, si imi revin miraculor, la gandirea mea pozitiva . Life is soo damn fucking beutifull. Chiar si fara sauna :))

Tired of using technology!!

Acum ca am implinit si eu o anumita varsta , stau si ma gandesc aiurea , cat de dor imi este de anumite vremuri . De vremurile " copilariei " mele. Si am pus copilarie intre ghilimele, pentru ca am copilarit pana tarziu , si continui sa o fac.

Nu aveam tehnologie, nu imi complicam existenta cu internetul si cu telefonul si cu comunicarile "artificiale" ca sa le zic asa.

Mi-e dor de liceu , de tampeniile zilnice , de entuziasmul si extremele adolecentei. Mi-e dor de 9 pietre , de omu negru , de ascunselea, de sotron , si de toate astea care nu le mai vezi acuma pe strazi . Mi-e dor de picioare julite, de coate vesnic bulite , si de Tom si Jerry.

Mi-e dor de voluntariatul meu pe la diverse Organizatii Non Guvernametale . Ce daca eram doar folositi , ma simteam importanta , ma simteam folositoare pentru ceva . Am inceput prin a aduna gunoaiele si deseurile de pe malul marii , lasate in urma de toti taranii . "Cineva trebuie sa faca si asta " imi spuneam. Si adunam cu sacii , ne jegaream , ne dureau toti muschii pana terminam o plaja , aveam febra musculara vreo 3 zile , si dupa aia o luam de la capat .

Am continuat prin a baga , tot voluntar , plicuri despre protectia mediului in cutiile postale ale scarilor . Si luam orasul la pas, cartier cu cartier , strada cu strada, alee cu alee . Aveam un hobby , mi se parea interesant , credeam si speram sa contribui la "educatia" oamenilor in privinta mediului . Dupa aia , plantam copacei . Prin parc ... Si multe altele care acum nu imi mai vin in minte.

Am continuat voluntariatul 4 ani la o organizatie care se ocupa de persoane adulte cu probleme psihice patologice grave : schizofreni , depresivo-maniaci , dependento-afectivi ,anxiosi . Aici chiar ma simteam utila . Faceam ce puteam , cum puteam , cand puteam . Ajutam. Si asta era foarte important . Pentru mine si pentru ei . Pregateam totul , impreuna cu echipa. Cele mai frumoase erau perioadele dinaintea sarbatorilor. Pregateam cadourile , bradutul , desenele, puneam suflet cu totii in aceste " proiecte ", si aveam o satisfactie enorma cand vedeam de cat de putin este nevoie pentru a face o mana de oameni sa rada si sa zambeasca . Binenteles , ca existau si crize , si atacuri de panica, si de multe ori eram nevoiti sa chemam salvarea, si plangeam in ziua aia, si mi se parea nedrept ce se intampla , si ma revoltam impotriva tuturor care erau sanatosi , si nu puteam lua lucrurile ca atare .

Acum nu mai am putere sa ma revolt , nu mai am nervi sa consum , si nu mai am energie sa organizez.

Si seara mergeam la bere , la distractii , la remy pe bani , la licitatie pe tigari , cu orele, cu noptile, cu diminetile . Nu isi complica nimeni existenta cu messul , cu mail-ul , cu facebookul.

Viata era atat de simpla si de frumoasa fara tehnologie , incat mi-e groaza si mi-e scarba ca nu mai am nici un hobby . Ma inspaimant cand realizez ca nu mai am nici un plan de zi , ca nu mai ajut pe nimeni , nici macar cu o vorba buna, ca mi-am pierdut anumite valori si principii.

Nu mai sunt multumita de stilul meu de viata, si m-as retrage undeva , intr-un colt in care sa nu conteze banii , sa nu conteze tehnologia , unde oamenii zambesc si ajuta .

Nu. Nu sunt demodata , nu sunt ignoranta , pur si simplu nu sunt de acord cu graba in care traim , cu graba in care NU mai avem timp sa simtim, in care nu mai avem timp sa zambim .

Mi-e dor de barurile "copilariei" mele . Mi-e dor de prieteniile adevarate , alea face to face , in care razi unul de altul , te certi , plangi impreuna, iubesti impreuna. Nu astea din zilele noastre , cand abia mai apuc sa schimb 3 vorbe pe mes cu prietenii, o data la 3 zile . Si vorbesc de prietenie adevarata, nu de falsitatea care o simt zilnic in jurul meu , de ipocrizie si de minciuna, de socializarea fortata in care nu ma pot adapta.

Mi-e scarba cand realizez ca oamenii au devenit niste roboti , si o fac din comoditate , din lene si din frica de a nu fi raniti .

Vreau sa traiesc mai simplu , si exact asta voi face !

Age ain't nothing but a number.

Maine implinesc o anumita varsta ...

Intotdeauna mi-a placut momentul in care vine ziua mea. Nu stiu de ce . Nu ma baga in depresie , nu ma intristeaza trecerea anilor , nu ma pune pe ganduri.

Din contra , sunt fericita , ma simt speciala, poate chiar sunt , si ma simt impacata mereu cu mine si cu varsta mea.

Aseara stateam si ma gandeam daca am realizat ceva pana la aceasta varsta. Nope . N am realizat nimic , sau cel putin nimic care sa fie demn de luat in seama. Nu ma deranjeaza asta , nici nu imi bat capul cu asta , nici nu ma stresez sa realizez ceva ...

In schimb am invatat cate ceva ... Nu multe ... dar oarecum importante .

Oricat mi-as stoarce creierii sa scriu pe aici ce am invatat de a lungul timpului , sau ce experiente am la activ , nu imi vine nimic acuma in minte .... cred ca din cauza varstei :)):)) .... parca am o mare pierdere de memorie...

Oricum , stiu macar ca nu am pierdut timpul de pomana , ca nu am tras matza de coada aiurea , si ca am profitat maxim de orice ocazie mi-a aparut in cale.

N-am regrete, n-am constiinta incarcata cu nimic , nu ma intereseaza ce am gresit si ce am facut bine , nu imi pare rau de anumite decizii pe care le-am luat candva.

Am invatat din toate cate ceva si cel mai important lucru pe care l-am bagat la cap este ca degeaba regreti trecutul , pentru ca acesta nu se schimba , nu se intoarce si nu trebuie sa doara.

Intradevar ca timpul nu se intoarce si tocmai din aceasta cauza mi se pare obligatoriu sa profiti de orice moment , de orice oportunitate si de orice vis.
Mai bine sa iti para rau ca ai avut tupeul sa faci ceva , decat sa iti para rau ca Nu ai avut curajul sa faci acel ceva.
Viata este atat de frumoasa si atat de bine pusa la punct de "Mana Creatoare" incat fiecare zi pare o minune. O minune ca mergi , o minune ca auzi , o minune ca vezi , ca ai doua maini , ca ai ratiune si ca ai sentimente . Toate celelalte lucruri sunt , si raman trecatoare.
Varsta ne-o stabilim singuri . Varsta mentala , binenteles .
Eu traiesc si ma bucur de orice ocazie ca la 14 ani .Nu-mi trebuie prea multa minte si nu vreau sa devin prea matura si responsabila .
Mai vreau sa copilaresc , sa ma joc, sa nu ma las atinsa de "problemele" oamenilor maturi.
In schimb am invatat ca NU mai trebuie sa ranesc oamenii care ma sustin neconditionat si sa-i accept si eu la randul meu cu bune si cu rele , pentru ca am oameni extraordinari langa mine care nu merita absolut nimic rau ( mi-a luat ceva timp sa realizez asta , dar intr-un final am facut-o ).
Am mai invatat ca Mos Craciun nu exista , nu merge la mall si nu joaca in filme :)) ( asta-i din reclama cu bulinele neserioase de ciocolata )....
In fond si la urma urmei : Age ain't nothing but a number.... ;)

Deja am gasit cateva articole dragutze :)):))
cica :
ARTICOLUL 16(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
Adevarat sau fals ?? :))
Atunci cum naiba se face ca un taran ia 5 ani ca a furat o gaina .... Si un politician nu ia nimic cand fura cat fura ? Ambii se incadreaza la furt .... Dar in fata legii suntem egali toti ;). Sa se stie ...

Secretul corespondenţei
ARTICOLUL 28Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.
Asta e chiar tare :)) si tunci de ce : ne sunt ascultate telefoanele, de ce ne sunt interceptate convorbirile , de ce ni se inregistreaza e-mailurile , si de ce ni se verifica scrisorile ? ( pentru cine mai foloseste metoda ). Sau poate statul roman nu considera aceste lucruri ca fiind "mijloace legale de comunicare " ... :)):))


Libertatea de exprimare
ARTICOLUL 30(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

In cazul asta : sunt si eu curioasa ... de ce "Parazitii" sunt cenzurati cu orice ocazie cand vor sa isi exprime gandurile si opiniile ? De ce "creatia" lor este cenzurata ? Din punctul meu de vedere , oamenii "deranjeza" . NU pentru ca injura , NU pentru ca instiga la violenta , NU pentru ca instiga la droguri , ci pentru ca ii deranjeaza pe domnii sus pusi. ;). Exemplu concludent aici .


Dreptul la ocrotirea sănătăţii
ARTICOLUL 34(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.
(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.
(3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

Aici , ori nu exista nici o lege, ori statul nu se mai simte obligat sa ia vreo masura . NO COMMENT!!!!!!!!!


Munca şi protecţia socială a muncii
ARTICOLUL 41(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.
(2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.
(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.
(4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii.
(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.

Eu cred ca in momentul in care s-a scris acest minunat articol ( ca prea bine suna ) , erau constienti de fapt ca Romania Nu ofera locuri de munca, si ca bietii oameni sunt practic " obligati" sa munceasca la particulari , vrei 12-14 ore pe zi , fara concedii , fara conditii speciale si deosebite.

Nivelul de trai
ARTICOLUL 47(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.

Asta ma face sa rad :D .

Cam atat pentru azi ca nu mai am chef . Prima impresie ? Constitutia Romaniei : bullshit.

Constitutia Romaniei

Pentru luna asta mi am propus ce am de facut . Ma apuc sa citesc Constitutia Romaniei .. Sa vad si io care-i treaba cu ea. Ce si cum . Sunt pur si simplu curioasa cate articole se incalca, cate se respecta... si bla bla..

O sa mai comentez si pe aici ... Asa ca .... see you soon .

Cosmar.

Sambata noapte am visat ca ma maritam . Cu un tip pe care l-am cunoscut anu trecut prin decembrie, si cu care nu cred ca am schimbat mai mult de 10 vorbe in total .

Se facea ca eram in drum spre altar , si m-a oprit in loc sa "discutam ".... el zicea ceva si eu nu intelegeam nimic din ce zicea .... dar ii repetam ca : " stiu ca este singura solutie ... stiu ca nu avem alternativa ... ne iubim si asa trebuie sa fie " ..... Dupa care m-am dus la altar si am zis "da" .... si mama urla la mine " Ce ai facut ??? de ce ai facut asta ? Unde te duci acuma ? Ce o sa faci ?" .... Si am plecat ... mi-am luat sotul de mana si am plecat undeva unde stateam in Constanta cu chirie.... si cand am ajuns la apartament , am dat muzica la maxim .... si M-AM TREZIT ......

Cred ca daca nu ma trezeam faceam un infart ceva in somn .... Cum naiba sa ma casatoresc cu o persoana de care abia imi aduc aminte cum arata , si sa imi distrug viata ? Sau mai bine zis... cum naiba sa ma casatoresc ? Mi-e frica de gandul asta ... cred ca mama de aia era asa panicata :)) in visul meu ... Ce naiba m-ar putea determina sa fac un asemenea pas ?

M-am trezit transpirata si panicata . Am facut un dus rapid sa imi revin . M-am gandit intruna la visul asta .

Ok. Iubesc . Sunt iubita . Imi place viata . Ma distrez . Ma bucur de toate momentele . Dar sa ma marit ??? Nu sunt pregatita . Nu conteaza niste acte . Te stergi cu ele undeva daca nu exista intelegere , dar te pot tine in loc totusi . Fara acte iubirea e mai simpla si mai frumoasa. E un joc de-a venitul si plecatul , este un cerc din care iesi cand vrei , si totusi nu o faci ... Nu actele te tin legat . "Casatoria" se tine prin iubire ... nu prin acte .

Asa ca ce dracu era in capul meu in visul ala ?

Eu nu vreau sa ma casatoresc .Vreau sa iubesc si vreau sa traiesc .

Deci am avut un cosmar ....

despre astazi

Astazi nu am nici cel mai mic motiv sa fiu fericita , si totusi sunt . Astazi nu sunt suparata, nu sunt ingrijorata pentru nimeni , nu ma mai gandesc la oboseala, nu imi mai fac planuri. Astazi nu sunt deprimata, nu sunt morocanoasa , nu sunt ciufuta.
Astazi iubesc , zambesc , si sunt obosita .Astazi ma bucur de orice prezenta din jurul meu , si astazi sunt hotarata sa iert .
Astazi nimic nu mi se pare urgent , si nimic nu arde .
Azi sunt iar de parere ca tot ceea ce conteaza cu adevarat este sa te bucuri de tot ce te inconjoara.
N-as sti sa spun de ce am aceasta stare de bine, n-as sti de ce ma simt atat de binevoitoare si atat de linistita . Stiu doar ca am un sentiment pe care nu l-am simtit de ceva timp incoace. Far de griji , far de neliniste, far de stres. Nimic nu s-a schimbat intre timp. Am aceeashi viata, acelasi stres. Doar ca astazi nu -l simt .
Astazi doar simt ca va fi bine , si ca incet incet , chinuit , tras de par , destinul meu se va implini.
Azi nu sunt rea :D:D , si imi doresc sa raman in starea asta de nepasare si de fericire . E placut sa simti liniste fara motiv , sa nu dai doi bani pe griji si probleme si sa astepti sa vezi ce iti ofera ziua de maine.
NU sunt in depresie , pentru ca depresia doare . Pe mine azi nu ma doare nimic. Sunt doar fericita fara motiv .

Si azi ador melodia asta , desi e deja invechita .

Despre nimic.

Bucurestiul este nasol dimineata , si la pranz si seara . Daca mai vine si un pic de ploaie si daca mai ai si o leaca de ghinion , iti vine sa iti futi una gratuit in fiecare dimineata, pranz ,seara.
Si cu toate astea , cateodata mi-e dor de agitatia lui . Ma tine in priza , ma tine departe de gandurile mele, ma tine ocupata in asa hal incat uit si cele mai importante evenimente ale zilei ,saptamanii, lunii , anului.
Ieri ma gandeam ca mai este putin si vine 1 noiembrie si eu nu am realizat nimic anu asta . Adica, nimic din ce imi propusesem , din ce imi doream. Si uite asa a mai trecut un an , si acuma la sfarsit de octombrie ma gandesc la planurile pentru anul viitor pentru ca am impresia ca anul asta s-a terminat sau ca nu mai este timp necesar pentru planuri.
In schimb anu asta : mi-am rupt un picior care mi-a ocupat cam 3 luni si un pic ( cu recuperare cu tot ), m-am mutat , am lucrat si m-am distrat . Aaa.. si l-am asteptat pe bilutza sa apara pe lumea asta. ;)
Asta ar fi o mica recapitulare . Dar am senzatia ca timpul trece prea repede pentru mine, pentru planurile mele, pentru viata mea.
Sunt intr-o continua agitatie in care nu ma regasesc . Nu imi regasesc sentimentele si nu imi regasesc visele. Am I freak ?
Si cu toate astea , imi place agitatia pentru ca ma tine ocupata , pentru ca imi consuma energia si pentru ca ma tine departe de sentimente. E aiurea , dar nu imi place sa ma gandesc la sentimentele mele si cu atat mai putin imi place sa imi pun ordine in ganduri . Adica , nu este ca si cum ai face curatenie intr-un mail si ai arunca ce nu iti trebuie. E un pic mai complex si nu imi place sa imi fac ordine in creier.
Iar acuma sunt in perioada in care am nevoie de agitatie ca sa nu ma mai gandesc la greseli , ca sa nu mai am timp de contiinta si de tot ce implica ea. Acum sunt in perioada in care imi place stresul in care traiesc.
:)

Unele lucruri nu se schimba niciodata!

Mi se pare greu si aiurea sa iti fie dor de anumite persoane si sa nu ai cum sa iei legatura cu ele, sau mai rau , sa te respinga . E nasol cand gresesti , cand esti constient ca ai gresit , cand cuvintele nu iti ies asa cum ar trebui, si cand ti-e dor.
Cand ai o viata dezorganizata , nu te gandesti ca trebuie sa te gandesti si sa iei decizii . Cand ai un program stabilit si il dai peste cap , iti vin in minte multe decizii luate gresit , pe care cu greu ti le recunosti pentru tine, apoi pentru altii.
Am pierdut de-a lungul timpului multi oameni apropiati . Mi-a parut rau , am ridicat capul sus si am continuat . Am avut deasemenea multi oameni langa mine. Care m-au sustinut , m-au ajutat si ne-am distrat impreuna. A fost greu si a fost usor.
Este in continoare greu si usor. Dar cateodata mi-e dor de oamenii care au plecat . Cei pe care i-as strange in brate si as dormi linistita dupa .
Somnul meu chiar este afectat de anumite lucruri banale. Dar dorul nu este un lucru banal . Asta este serios. E aiurea sa iti fie somn si sa nu poti dormi de ganduri .
Ma rog ... una peste alta , e placut sa dormi linistit.
Am avut un week end super. Plimbare, distractie, club , caterinca.
Viata mea este frumoasa. Nu am de ce sa ma plang . Si sunt constienta ca am alaturi de mine oameni minunati .
Prieteniile se mentin greu , la fel si oamenii se uita greu .
Asa ca voi incerca sa nu mai gresesc si sa mentin ceea ce am , pentru ca unele lucuri nu se schimba niciodata si pentru ca unele persoane nu se uita niciodata.

Fara subiect :D:D

Din pacate in ultima vreme nu prea mi-am mai facut timp sa scriu pe aici aberatii , si asta pentru ca am fost un pic prinsa in alte actiuni , ca sa zic asa.
Am avut o perioada aglomerata , un pic stresanta si totusi frumoasa.
M-am hotarat sa imi schimb un pic stilul de viata , dar momentan nu ma apuc sa scriu despre asta , pana nu imi iese , pentru ca eu mereu cand ma apuc sa vorbesc despre ceva , nu imi mai iese dupa aia . Cam asa sunt eu : superstitioasa:D:D . Incerc sa schimb si asta, sper sa iasa.
Deci , una peste alta , mi-am cam facut de cap in ultima perioada , munte , mare, petreceri , iesiri ... bla bla .
M-am hotarat de data asta serios sa o intind din aceasta tara , si am inceput sa ma interesez cam cum sta treaba si sa ma orientez intr-o directie draguta si eventual sigura . De civilizata nu mai pun problema pentru ca : Oriunde Este Mai Civilizat Ca Aici. AA ... si nu vreau sa ma duc sa strang bani si sa ma intorc in tara sa fac ceva ,.... NU NU.... vreau efectiv sa ma stabilesc acolo , sa duc o viata decenta , intr-o tara civilizata .
Nush cat si cum imi va iesi pana la urma planul asta , dar ambitie am , si cand imi pun ceva in cap : it's a must !! . N am ce sa las aici in urma , doar familia , pe care oricum o vad rar , si care oricum daca o stiu bine si sanatoasa , mi-e de ajuns.
Luna asta motto-ul meu : Tot ce e bun tre sa dispara din tara asta din care numai prostii ca noi nu se mai cara ( Parazitii - Tot ce e bun tre sa dispara - 2010 ).
Ca o concluzie , ma simt fericita si ma comport ca atare. In ciuda ploilor din ultima vreme, care de obicei ma indispun si ma fac sa ma simt de kkt . De data asta , toamna asta , nu mai las nimic sa ma indispuna.. ;);).
PS : am reusit pana la urma sa imi iau si diploma , dupa 3 ani . Mi s-a parut neinteresant pana acum sa ma duc sa stau pe la cozi ca sa o ridic, pentru ca nu mi-a trebuit , nici acum nu imi trebuie, dar cred ca am vrut sa scap de o "mare" grija.. :)):)). Scrie pe ea ca sunt licentiata in psihologie si psihosociologie.... Deci pentru cine are nevoie , ma apuc de practica pe cunoscuti :)):)) . ( totusi nu sfatuiesc pe nimeni sa vina sa ii dau sfaturi ;) )
Ca o gluma la ceea ce se intampla in sistemul nostru educational , in ditamai facultatea din Bucuresti , m am apucat sa fac poze in timp ce asteptam alaturi de cateva zeci de altii ca mine , atasez ceva din ce am pozat plictisindu-ma si uitandu-ma pe peretzi :

Pentru ca la sute de persoane care au nevoie sa ridice diplome sau alte alea .... cam atata timp se acorda : 2 ore pe zi , 4 zile din saptamana . Ca atat merita romanu dupa ce le cotizeaza atatia ani taxe peste taxe la facultati . Cand a terminat de cotizat nu mai merita atentie, nu mai prezinta interes, sa stea la coada ......

Bon Jovi - Always

O melodie de suflet. Nush ce-mi veni cu ea. Poate toamna... :)

bilutza updated

Poze cu grasu , bilutza : 4 luni , 9 kg ( am gresit anterior cand am zis ca are 10 kg ,:)):)) are doar 9 micutzu de el ):))

Copilul castana!!

Azi dimineata , mi-am adus aminte de porecla mea din liceu "copilul castana".... Ce vremuri frumoase!!!

Aveam io asa o freza , nush cum naiba se innimerise , ca eram castanie in cap ( cred ca nu imi iesise culoarea la vreo vopsea , ca deh , la vremea aia le-am incercat pe toate , eram o luna blonda, o luna bruneta, o luna roscata , o luna verde, o luna gri ... si tot asa , acuma sunt natural de vreo 2 ani incoace , cred ca motivele sunt evidente ).....si unul dintre cei doi colegi ai mei ( ca atatia baieti aveam in clasa , 2 la numar, si fix cu ei ma intelegeam cel mai bine ), mi-a dat denumirea de copilul castana .... Initial nu mi-a placut , dupa care m-am obisnuit cu porecla ... eram pur si simplu : copilul castana....

Azi dimineata , mi-am adus aminte de acest copil castana , cand am dat cu piciorul la o castana in drumul meu ...

A venit toamna mi-am zis in gandul meu, au inceput sa cada castanele , si mi-am amintit de adolescenta entuziasmata si somnoroasa care aduna castanele din drum , cu ceva ani in urma. ...

Mi-e dor de mine cand eram mica, mi-e dor de zambetul meu de atunci si de lipsa experientei din zilele alea....

Mi-e dor sa am impresia ca tot ce zboara se mananca si mi-e dor sa am incredere in oameni , sa fiu ranita , sa fiu dezamagita si sa fiu mintita...

Acum toate astea nu mi se mai intampla , si daca mi se intampla , se intampla rar ... Acum nimeni nu ma mai raneste si nimeni nu ma mai minte , pentru ca acum citesc oamenii , si o fac intr-un mare stil , incat am ajuns sa nu mai am incredere nici in fapte nici in cuvinte ....

Deci ... mi-e dor de copilul castana .... care alerga prin ploaie , se juca cu visele , si prea putin o interesa ce ii va rezerva ziua de maine .....

nici un subiect...

Sunt absolut sigura ca in bratele (lui) , nu mi se poate intampla nimic... absolut nimic ....

In rest ... nu mai bag mana in foc pentru nimeni , nimic , si nu mai am nici o siguranta nicaieri altundeva...

Mi se pare ca sunt o fiinta atat de neinsemnata si de mica, intr-o lume atat de mare , intr-o nebunie fara margini , intr-un haos total si intr-o miscare continua...

Cateodata ma pierd in propriile mele ganduri , in propriile mele simtiri , si deseori ma intreb : ce iubesc mai mult? pe mine , pe tine , pe noi impreuna , pe noi separati , viata , distractia , familia ? iubesc toate astea impreuna si nimic separat ... nu ma pot iubi pe mine mai mult decat te iubesc pe tine , si nu te pot iubi pe tine mai mult decat iubesc viata , iar viata nu o pot iubi fara distractie, fara familia mea in ea , fara tine , fara prieteni ... Se leaga totul atat de simplu si de frumos , incat uneori imi este teama ca o piesa din puzzle va disparea si ca se va destrama totul , ca nimic nu va mai fi intreg si ca echilibrul meu va fi distrus ....

Si toate gandurile astea dispar , cand ( o anume persoana ) ma asigura ca nimic nu va disparea si care imi spune ca visul de peste noapte , a fost doar un vis de noapte ....

Recunosc ca : in ultimul timp am fost cumplit de dezamagita de anumite evenimente care mi s-au intamplat , recunosc ca am pierdut si putina incredere pe care o mai aveam in putinele persoane, dar eu sunt increzatoare ca viata este frumoasa... cel putin viata MEA este frumoasa , viata mea este superba cu toate piesele puzzle-ului complete. Nesiguranta dispare ... Si sunt fericita pentru putinul meu ....

Cateodata fug , si mereu ma reintorc la siguranta mea ... :P:P .... dispar si reapar ... ma joc si ma risc....

La urma urmei ... Life is a game.... so let's play it easy!

15 septembrie...

Si iata-ma reintoarsa din "minunatul" meu concediu , pe care mi l-am petrecut pe "minunatul" litoral romanesc , intr-o atmosfera magnifica si demna de invidiat ....

Da... m-am hotarat definitiv ...eu in nici un caz nu voi face copii si nu ii voi creste in aceasta tara ....

Pentru ca ... pe langa faptul ca nu am eu ce sa le ofer , poate decat sa le las mostenire niste datorii si pagube , nici macar frumoasa Romanie nu le poate oferi nimic .... si cand spun NIMIC ... o spun din suflet si din toata inima ..... gen : NIMIC , zero barat , nimic....

Adica , pentru ce sa aduc copii in spatiul danubio-carpatiano- pontic ( sper ca imi aduc bine aminte cum se scrie smecheria asta ) , ca sa isi bata joc retardatii de ei ?? , ca sa le ia statul taxe si pe respirat ( ca probabil acolo se va ajunge cand vor fi copii mei mari )...

NU stiu de ce dintr-o data vad atat de dramatic lucrurile , poate pentru ca pana acum nu mi-am batut capul la bun cu seriozitati d-astea , dar : dintr-o data mi-a venit " mintea la cap " si am inceput sa ma gandesc la viitor .... (ce nashpa suna partea asta cu viitorul si cu ganditul , oricum : not my type , poate doar in situatia de fata ).

Asa, sa revin , deci : imi doresc enorm de mult un bebe , iubesc copii , pe toti cred ... cred , nu sunt chiar sigura , alintati /nealintati / slabi / grasi /cu dinti /fara dinti/ plangand/urland/razand/pisati pe ei /curati /murdari ,bla bla....

Dar , am ajuns la alta concluzie "inteligenta" in concediul asta ( nu dau exemplul care m-a dus la aceasta concluzie ca nu este relevant ) , ca : nu copii sunt de vina ca sunt : murdari , muciosi, nesimtiti, obraznici , bla bla.... Ci nesimtitii de parinti care ii cresc si le permit sa se suie in capul oricui , in orice conditii , sau eventual le permit sa iti mai futa si cu o sticla ( i mean : sticla de sticla nu de plastic ) in cap , sau in fata, sau in ochi sau .... oriunde.... la doar frageda varsta de 2 anishori .... frumos nu ?

Si m-am gandit eu asa : ce-ar fi ca "retardatii" astia de parinti sa nu se mai f*** ?? Adica , de ce nu isi tin pentru ei gena lor de cacat , si tin neaparat sa o trimita si unor amarati de copii pe care sa ii chinuie si aia la randul lor sa chinuie pe altii si aia la randul lor sa se f*** si ei in continoare si sa procreeze , si uite asa un intreg lant al slabiciunilor , dar binenteles ca "retardatii" nu sunt constienti ca sunt "retardati " si lor li se pare normal si firesc ceea ce plozii lor fac , ba chiar ii mai pupa , ii alinta in continoare si le mai da si cate o bombonica, drept rasplata la urletele si tipetele prin care si-a dezvoltat plamanii plodul in societate....si o intreaga conexiune, in care , repet ( stiu , devin obsedata de gandul asta ) : dar eu nu vreau sa imi supun copilul la "traume" de genul asta ....

Pfiuuu.... cred ca in loc sa "imi vina mintea la cap " ... am luat-o pe aratura rau de tot.....

Ca urmare , m-am intors din vacanta hotarata si pusa pe fapte mari ....

A inceput si scoala , mi-e mila de toti copii/adolescentii pe care ii vad alergand prin statii si pe treceri de pietoni , care se grabesc la scoala , dar nu ca sa asimileze informatie, ci ca sa isi expuna si sa isi laude ultimele i-phonuri , laptopuri, adidasi si alte alea , care sa grabesc sa faca parada modei in curtea scolii/liceului, care se intrec cine fumeaza mai mult si cine are mai multi bani de spart prin baruri/cazinouri/cluburi .....Nu vreau sa generalizez , dar nu ma pot abtine la gandul ca unul rasarit si cu potential , se pierde si se lasa influentat intr-un anturaj fara valori , fara educatie, si fara bun simt ...

Mi se pare trist , si mi se pare revoltator , dar asta este generatia care vine din urma si careia nici macar noi nu i-am lasat un exemplu de urmat .... care nu are de unde sa preia valori , cultura, educatie .... Generatia care va fi fericita .... Yap .... pentru ca ei nu vor avea probleme existentiale in ignoranta lor , pentru ca pe ei nu ii va interesa cine , ce , cum si in ce fel merg lucrurile , atata timp cat merg .... sau macar atata timp cat cred ei ca merg ......

Apreciez in schimb romanii ( ma refer la cei care ies din categoria mentionata mai sus ) , care totusi realizeaza situatia , care vad ce se intampla in jurul lor , si totusi dau nastere la copii , se lupta, se zbat , se chinuie sa ii mentina intr-un climat diferit decat cel mentionat mai sus... Tot respectul din partea mea pentru ambitia si curajul pe care le aveti ..... Eu nu m-as risca si nu m-a baga in "afacerea"asta :D:D....

Ca sa mai schimb un pic subiectul , bilutza creste , se face mare si frumos , are deja 10 kg la cele 4 luni ale lui , rade intr-una si mie una personal mi se pare cel mai frumos si dulce si cuminte copil din lume.... A reusit deja sa cada din pat ( binenteles ca a plans toata ziua dupa aia , de suparare probabil ), si a reusit sa si raceasca deja , cu raguseli , caraieli, plansete si toate cele ...deh : o data cu varsta le experimentezi pe toate....

Sloganul meu pentru luna asta este : wake me up - when september ends ( ca si melodia de altfel )....

http://www.youtube.com/watch?v=KjNJmwwf7QA

In ultimul timp am mai avut o mare si urata dilema : nush de ce naibii serial sa ma mai apuc ??? big question .... ca am cam terminat ce imi placea si ma relaxa....

Daca pana mai ieri o placeam pe Lady Gaga , ca mi se parea inovatoare si non-conformista , de ieri , kind of hate her .... Si asta pentru ca : e atat de idioata incat s-a imbracat intr-o costumatie made from : carne . Da. Carne naturala. Asa ca : vegetariana din mine a hotarat : Hate Lady Gaga.

In ultimul timp n-am mai reusit sa citesc mai mult de 100 pagini dintr-o carte............

Inca mai lucrez la partea cu mutarea, ca zilnic imi dau seama ca imi trebuie : d-aia , d-aia , d-aia si d-ailalta , sper totusi ca ieri am terminat cu toate cumparaturile , nu de alta dar nu mai am bani sa ma gandesc ca imi mai trebuie ceva :(( .....

Desi poate intr-un fel sau altul mi-am dorit sa am parte de liniste si iubire , nu cred ca am avut timp sa ma bucur de ele prea mult .....

Si in final : iata ca am reushit sa postez un mic rezumat , cu cateva idei principale care n-au absolut nici o legatura una cu alta ....

Urmatorul post .... va fi .... Bilutza update.....

eu si sefia....

Ma gandesc cu groaza ce sefa de kkt as fi .... Nu cred ca as putea sa ocup vreodata vreo pozitie de conducere in vreo companie si asta pentru ca:

* sunt dura , severa, rea , neintelegatoare .... cu mine .... apoi cu altzii cred ca as fi un mic monstru tiran

* nu suport oamenii lenesi , care stau si o freaca intre 8 - 12 ore la birou , iar la sfarsitul programului se vaita ca sunt obositi .... poi cred si eu ca a intrat creieru in repaos total daca nu l-ai pus la munka...

* nu ii suport pe cei care: vin la munka sa : manance de 5 ori pe zi , sa se uite la teve online pe net, sa vorbeasca la telefon 5 ore din 8 in total cu mama, tata, sora, fratele, iubitu, iubita..... sa se penseze, sa streseze pe altii cu intrebari stupide , sa nu stie niciodata nimic din ce ii intrebi , ba chiar sa te intrebe la randul lor orice nimic prostesc de cacat , sa scrie pe blog ( cum fac eu acuma ), sa o arda aiurea pe mes toata ziua cu mesaje, telefoane, secrete , intalniri ( cum mai fac si eu cateodata ) , sau sa isi culeaga plantatii pe facebook si sa ishi updateze poze pe hi5.......

* daca as fi sefa : angajatii mei nu ar intarzia niciodata mai mult de ora 8:00 ,si nu ar termina niciodata mai tarziu de ora 17:00 , cu pauza de masa 12:00 - 13:00 ... Nimic mai mult , nimic mai putin ...Ai intarziat ? o intinzi frumusel acasa - revii maine ... ziua iti este clar taiata la salariu .... Faci ore suplimentare ? ti le platesc : dar incerc sa nu te tin la ore suplimentare - ca sa nu imi intarzii a doua zi si dupa aia sa zici ca ce ai luat pe mere ai dat pe pere ... ;)

* angajatii mei sa stie: mi-ai raspuns cu "nu stiu " la o intrebare .... ura si la gara .... pentru ce te tin aici ? sa nu stii ? ca doar nu te intreb din medicina ... te intreb din domeniul tau ....

* nu vreau sclavi pe plantatie , dar nici mutre plictisite de viata sa nu vad in fata ochilor , ca imi strica ziua si imi vine sa le f** una , macar sa aiba motiv sa planga, daca motiv de ras nu au din nastere...

* pe usa biroului meu as pune un afis mare : " zambeste cand intri in camera ! " .... n-ai chef sa zambesti si sa intrii cu fata senina ? nu mai intra... ca n-am io chef sa ma incarci tu pe mine cu energiile tale negative , sa ma scoti din sarite si sa imi strici ziua cu moaca ta de frustrat matol....

* as face una bucata mica divizie de armata :d:d:d....sa scot tot din romanul plictisit de munka.... sa arat lumii ca si romanu ar putea sa munceasca , daca este motivat financiar .... Sa nu mai zica lumea ca romanu se duce la munka doar sa doarma ...

Nush altii ce ar face... dar eu nu m-as angaja cu asemenea sef ( ca mine ) pe cap ..... sa ma f*** la creier zilnic si sa ma streseze....

As uri un sef ca mine .... si cred ca zicala mea ar fi ca : suntem oameni frate .... ce mama naibii ??

No shit ... io ca sef ... nu m-as suporta de nici o culoare ...:)):)) ... ca si angajat , mi-as baga p*** in gura unui sef ca mine ... ( la figurat , ca la propriu n-am )....

mutari .. una , alta...

Stateam aseara si ma gandeam ( nush ce-mi veni , ca de obicei nu fac gesturi d-astea )...ca in ultimii 4 ani ... m-am mutat de 6 ori .....

Pfiuu .... e un pic complicat , mai ales faza aia in care schimbi : pat , dulap, masa, televizor , balcon , chiveta , wc ... si tot ce te inconjoara....

EEE... de data asta mi s-a cam luat , de cutii insirate in toata casa , de scotch, de spalat , de frecat , de poola mea.....

Ma gandeam ca ma simt epuizata de mutari , ma simt epuizata de schimbari radicale , si ma gandeam cat de frumos ar fi daca asta va fi ultima data cand ma voi mai muta ....

Poate ca nu imi voi gasi niciodata linistea.... poate pentru asta sunt facuta , sa plec mereu , sa vin mereu , poate sunt predestinata drumurilor si schimbarilor....Dar am obosit ..... GATA ... chiar am obosit......

Plus... ca pe langa toate astea.... nu ma simt capabila sa spun nicaieri " acasa " .....

Si poate ca asta ma doare , poate ca sunt frustrata ca nu am un loc al meu in care sa ma simt acasa....

Mda... ma simt acasa pe plaja , ma simt acasa cand merg in vizita la mama ...si obisnuiam sa ma simt acasa in cercul de prieteni de la Constanta ..... In momentul de fata , la mama nu mai am rabdare sa stau mai mult de 3 zile legate ( mi se face de plecare - cred ca de prea bine ce imi este acolo ) , pe plaja nu am avut prea mult timp sa pierd vara asta , iar cercul de prieteni - mi-l restrang din ce in ce mai mult ..... pentru ca nu mai am nici rabdarea de acum ceva timp, si nici dorinta de mai demult .....

Deci , desi mutarea asta mi-a mancat toata energia pentru 1 saptamana , acum sunt super happy ca am reusit pana la urma sa o duc la capat ....
De aici inainte ..... ramane sa ma obisnuiesc si sa astept sa vad ce imi rezerva viitorul ... :P:P

No comment ....

" S-au născut fără să o ceară, au murit în chinuri groaznice fără să ştie ce au făcut ca să merite asta, iar acum vor fi îngropaţi ca nişte păgâni, în pământ nesfinţit, pentru că nu au trăit îndeajuns încât să fie primiţi în braţele creştinismului ortodox. Suflete nevinovate, născute şi moarte înainte de termen, torturate de sistemul odios în care ne complacem cu toţii şi pe care îl acceptăm văitându-ne că plătim degeaba asigurările de sănătate sau lăudându-ne când, cu şpagă, reuşim să ne rezolvăm problemele. Am învins sistemul… Tragedia micuţilor arşi în flăcări ne arată că sistemul ne-a învins pe toţi, fără comentarii, fără adnotări, fără… nimic. Ne-a pus, pur şi simplu, jos, şi ne-a zdrobit. Milioanele de vorbe (inclusiv acestea) care au curs după ce trupuşoarele nevinovate şi-au dat ultima suflare în chinuri imposibil de imaginat sunt complet inutile. Se caută vinovaţii, se anchetează, se aruncă cu ipoteze în toate direcţiile, se fac talk-show-uri, se iau interviuri…, semnificaţia zbaterilor pe uscat de după nu mai înseamnă nimic în comparaţie cu uluitorul, tulburătorul, zdrobitorul adevăr al celor întâmplate: patru bebeluşi au murit singuri, arşi de vii, ca nişte păpuşi aruncate pe rug de un torţionar dement, ţipându-şi disperarea de a dispărea din această lume în care abia intraseră, pur şi simplu, ca nişte fluturi topiţi în flăcări. Şi chiar dacă ar fi putut vorbi, în marele rug care este România, nu i-ar fi auzit, oricum, nimeni! Brăţările de la mânuţele lor firave s-au topit odată cu carnea - teribilă metaforă - nelăsând niciun semn despre ce persoane, înregimentate în sistem, cu cod numeric personal, ar fi putut fi! Ca vină morală, ne aparţin, sunt ai noştri, ai tuturor, şi ar trebui să nu mai dormim niciodată până când aceste suflete nu-şi vor găsi liniştea! Acestea sunt faptele şi nu altele! "

( Telegraf Constanta)

O sa imi fie scarba in curand sa mai traiesc in tara asta... Deja mi-e scarba sa mai deschid televizorul si mi-e scarba sa mai citesc chiar si presa...

Mi-e scarba sa vad ipocritii nenorociti care ne inconjoara si ne conduc....

Eu nu am mai auzit nicaieri in lumea asta de o intamplare asemanatoare.... NU exista cred nicaieri atata nepasare .... Toata lumea da vina pe toata lumea .... toata lumea cauta vinovati ... toata lumea incearca sa se spele pe maini .... NU exista o scuza in faptul ca sistemul este asa cum este , nu exista o scuza in faptul ca nu avem personal in spitale , nu exista nici o scuza pentru ce s-a intamplat ....

Orice om , care gandeste , are suflet si are 2 picioare si 2 maini , ar fi intrat in camera aia ..... s-ar fi mobilizat 3-4 persoane , ar fi intrat in camera cu un prosop umed pe nas.... si ar fi scos cati copilasi ar fi putut .... incubatoarele sunt pe roti .... s-ar fi putut face ceva.....

Adevarul este ca suntem niste romani nenorociti, care dam vina pe sistem , si nu ne uitam in oglinda sa vedem ce putem schimba la noi .....

Toti asteptam sa ne scoata cineva din rahat .... asteptam pompieri - 10 minute- sa scoata niste incubatoare dintr-o maternitate ...... in 10 minute alea se puteau salva vietile alea amarate .... Un om la 30 ani nu moare innecat de fum ... ca poate sa fuga si sa isi tina respiratia 2 minute ..... si sa fuga iar ...si sa isi tina iar respiratia 10 minute ...

Sunt zeci de accidente exemple in ultimii ani ..... dar eu de asa ceva nu am mai auzit niciodata ....

Deci am ajuns la concluzia ..... ca dupa ce ca mi-e scarba de sistemul in care traim .... o sa ajung sa imi fie scarba si de oamenii care ne inconjoara .... tigani borati , manelisti imputiti , pitipoance distruse inainte de vreme , politicieni coruptzi , scarbosi care zambesc la teve si promit marea cu sarea , ingamfati care conduc masini de lux si au uitat de mult alfabetul , doctori vanduti banilor si numai atat , profesori dezinteresati si corupti ... si lista poate continua dar nu isi are rostul ...

Toti sunt oameni , iar eu iubesc oamenii ,dar stau si ma intreb : oare am ce iubi ??

Este o alta discutie , o alta mancare de peste....

Pentru ce s-a intamplat la maternitatea Giulesti ... No comment ....

O sa mai treaca vreo 10 generatii pana sa se trezeasca si Romania din "somnul cel de moarte"...

Cika moare romantismul ..... pe bune ??

Cica au efectuat astia niste studii ( nu stiu cine exact , cum si in ce fel .. ) ... si au ajuns la concluzia ca .... a murit romantismul .... ca relatiile nu mai sunt domne asa cum erau acum o mie de ani , si ca in ziua de azi cuplurile nu mai petrec mult timp impreuna si ca.... bla bla....

Poi chiar tre sa se faca studii pe subiectul asta? nu era clar demult si pentru toata lumea? nu se vedea cu ochiul liber ca oamenii nu mai au timp sa fie fericiti .... ?? Aha... exact ... nu mai au timp ... pentru ca tre sa munceasca zi si noapte intr-o societate de cacat care nu le ofera nimic... ;)..

Cica vezi domne nu se mai ofera in ziua de azi trandafiri roshii , nu se mai petrec seri in doi cu cine romantice ,luminari si sampanii, nu mai evadeaza iubitii in week enduri linistiti pe la munte sau pe la mare , si nu isi mai scriu scrisori , ca prefera sms-urile....

Poi cine mai are timp sa scrie scrisori ? cand toata lumea prefera un sms sau un mess , unde sa bage 10 emoticoane care sa ii exprime sentimentele si a terminat treaba ,si cine mai isi permite sa o intinda la munte in week end , sa lase toate treburile balta , si pe cine mai impresioneaza un trandafir rosu , pe care il arunca in lene intr-o vaza ( in cazul in care ai vaza , ca eu de obicei plasez florile printr-un pahar ceva... ca nu detin vaze prin casa...)...si pana la urma... cine mai are timp sa isi analizeze si sa isi evalueze sentimentele.... sa mai faca gesturi "dragutze" , sa mai pregateasca surprize , si sa mai fie atent la nevoile celuilalt ??

Din punctul meu de vedere situatia este foarte trista asha ... N-am fost niciodata romantica de fel , nu imi place sa astept rasaritul de soare pe malul marii in bratele cuiva , si m-as simti jenant daca as intra in casa si as gasi atmosfera unei cine romantice , pentru ca nu imi place ideea si nu sunt o fire care sa puna accent pe amanunte de genul acesta .. Dar mi se pare trist ca oamenii nu mai au timp de viata lor personala, ca oamenii amana momentul fericirii , ca oamenii trag din rasputeri pentru ca in final , la sfarsit de zi , luna, an , sa traga linia si sa isi dea seama ca nu au realizat nimic , ca timpul a trecut si nu le-a adus implinirile pe care si le doreau ....

Mi se pare trist ca unii dintre noi , incetam pana sa ne mai si gandim ce ne-am dori , incetam sa mai si plangem, incetam sa mai si visam .... pentru ca guess why ?? asta ne ocupa timp ... yap.... timp de care nu dispunem si timp pe care nu ne permitem sa il pierdem "gandind" ....

Cine mai crede in zilele noastre in povesti cu feti frumosi si ilene consanzene ?? cine mai are timp sa sacrifice o noapte intreaga stand la povesti cu iubirea vietii lui si facand planuri pentru un camin bogat si intelegere " pana cand moartea ne va desparti .. " ..

Cuplurile sunt preocupate sa faca bani , pentru a avea siguranta zilei de maine , nu pentru a visa....si cum iluzia de Mos Craciun ni s-a spulberat acum ceva timp in urma , si cum traim in Romania , who the fucking cares about love ?

Si pana sa ii desparta "moartea" ... ii desparte societatea.... ii desparte nebunia in care traim, nebunia in care ne chinuim sa respiram , si criza timpului.....

Asa ca ... in situatia data , nu mi se pare nimic spectaculos ca nush ce britanici au efectuat nush ce teste , pe nush cate esantioane, pe nush cate sute de cupluri , si au ajuns la concluzia ca a disparut romantismul domne'. .... Nu e nevoie dragii mei sa inevstiti bani in studii , nu e nevoie sa irositi forta de munca , nu e nevoie sa irositi timpul respondentilor, pentru ca este evident ca nu mai exista romantism ..... pentru ca in ziua de azi , copii nu se mai fac din romantism , se fac in graba si din nevoi fiziologice....

smoking kills....

" Printr-un proces de selectie naturala care a durat mii de ani , mintea si corpul nostru au dezvoltat tehnici capabile sa deosebeasca hrana de otrava si metode sigure de a o elimina pe ultima...."
" Toate fiintele umane resping mirosul si gustul tutunului inainte de a deveni dependente. Daca sufli fum de tigara in nasul oricarui animal sau copil care nu sufera de dependenta, ei se vor inneca si vor tusi "

" Daca faci socoteala ce avantaje ai daca fumezi si ce avantaje ai daca te lasi , diferenta de puncte este coplesitoare in favoarea lasatului de fumat. Insa , desi fumatorul stie ca i-ar fi mai bine daca n-ar fuma , el crede totusi ca sacrifica ceva . E o iluzie , dar e o iluzie puternica . Fara sa stie de ce , fumatorul crede ca tigara , il ajuta in momentele bune si in momentele proaste ale vietii "

Eu nu imi aduc aminte de mine Nefumatoare.... Nope....

Poate pentru ca de mic copil am incercat tigarile ?? poate pentru ca din adolescenta raportam totul la tigara?

Oare pentru ca ma trezeam cu gandul la tigara si la cafea , si adormeam cu gandul ca trebuie sa mai fumez o tigara inainte de culcare ?

Cu siguranta nu imi imaginam sa merg la petreceri la care nu se fuma , si cu siguranta nu imi vizitam nici o prietena in casa careia nu se fuma, in casa careia parintii erau prezenti si ei nu stiau ca odrasla lor fumeaza , in concluzie nici prietenele odraslei nu fumeaza.....

Poate pentru ca nu am invatat niciodata in facultate fara tigara aprinsa si cafeaua langa mine ?

Poate pentru ca in club nu merg cu prieteni "plictisitori" care nu beau si nu fumeaza?

Poate pentru ca nu ma sui niciodata intr-o mashina in care mi se interzice fumatul ?

Eu nu cred ca tigara ma ajuta in nici un moment .... nici de plictiseala, nici de suparare , nici de bucurie , nici de relaxare ....

Eu consider pur si simplu tigara o parte din mine , o obisnuinta , un drog , un ceva de care momentan nu ma pot lipsi .... Este drogul meu ... singurul ... care ma "omoara" incet incet .....

Cateodata am momente in care vreau sa renuntz la fumat , am momente in care imi pare rau ca pierd clipe extraordinar de frumoase doar pentru ca fumez ( de exemplu la o nunta / botez nu am rabdare sa stau in Biserica atata timp cat tine slujba pentru ca ..... tre sa fumez ...)....

Dar momentele alea imi trec repede , si uit ca vreau sa renuntz la tigara , si revin la obiceiul meu , la tigara mea.....

Ziua mi-o incep : cafea si tigara .... serviciul il incep cu : cafea si tigara , seara o termin cu : tigara .

Week endurile fara fumat nu mi le pot imagina, si nici o iesire nu mi-o pot imagina ca si nefumatoare ....

Dependenta mea este clar psihica.... fizic pot rezista , dar oare cum as putea trai eu fara gestul de a duce la gura tigara si fara a scutura betigasul meu arzand in scrumiera ?? gestul meu pe care il fac zilnic de 20 ori pe zi , timp de 5 minute fiecare oara , de 10 ani incoace ?

Hmmm.....

Niciodata nu m-am gandit la asta ... niciodata nu m-am gandit ce am de pierdut si ce am de castigat de pe urma fumatului , probabil ca de castigat nu am nimic .... decat placerea mea... si uneori cate o bricheta de pe la vreo promotzie..... de pierdut sunt ferm convinsa ca pierd multe : sanatate , bani , momente frumoase....

Nu m -au impresionat absolut niciodata campaniile antifumat , campaniile " agresive " de pe pachetele de tigari , toata lumea cunoaste riscurile fumatului si cu toate astea toti si le asuma ca atare.... :)

"Smoking kills..!!! ".... so what ?? n-am de gand sa traiesc 100 ani .....

pentru a mia oara ... despre mare....

Cred ca as putea sa traiesc zile in sir , cu briza marii pe corpul meu , cu mirosul de sare in nari , cu zgomotul valurilor in urechi ....

E greu sa te desparti de mare , e greu sa te desparti de frumos, de liniste, de iubire.....

Am considerat intotdeauna ca marea este cea mai buna confidenta a mea.... ii vorbesc si ma asculta , ii povestesc ce fel de persoana sunt si nu ma judeca..... nu imi da sfaturi gresite , nu ma pune sa fac alegeri idioate.... ma accepta asa cum sunt , intr-un alt fel , intr-un mod infinit mai placut decat ar putea oricine sa o faca....

In fata marii nu imi este rusine sa recunosc ceea ce sunt , nu imi este rusine de gandurile mele, de faptele mele si nici de deciziile mele....

In fata marii sunt EU.... in fata marii raman nemiscata .... raman acelasi copil neschimbat .... care se joaca si iubeste .....

Iubirea la mare nu se compara cu nici un alt fel de iubire.....

Linistea la mare este cea mai frumoasa liniste din lume.... grijile dispar , iar cateodata nici nu gasesc cuvinte sa ii spun marii cat de mult o iubesc ..... sa ii multumesc pentru copilaria pe care mi-a oferit-o, pentru adolescenta care mi-a oferit-o ... si pentru toata linistea care mi-a asigurat-o de-a lungul timpului.....

Dezamagirea .... se pierde in nisip ..... tristetea ?? ce-i aia ? cand stai si lasi frau liber tuturor gandurilor , tuturor dorintelor, cand nimic nu te ingradeste , cand nimeni nu emana stres , cand cerul este senin si cand nisipul frige ? cui ii mai pasa in momentele alea de tristete ? cui ii mai pasa de ingradire ?

Ma simt libera la mare , ma simt vesnic copil , si ma cert cu mine mereu cand trebuie sa plec.....

M-as lasa purtata pe valuri , intr-o poveste fara sfarsit , intr-o vara care sa nu se termine niciodata.....

Criza timpului ....

Pentru mine 24 ore nu sunt de ajuns .... Ar trebui ca ziua mea sa aiba undeva la vreo 36 ore ca sa am timp sa realizez tot ce am nevoie.....

Dorm putin , sunt vesnic neodihnita, si cateodata am vaga impresie ca imi bat joc de mine .... ca ma suprasolicit in cel mai urat mod posibil..... 5 ore pe noapte ( maxim 6 cand nu aud alarmele la telefon ) .....atata acord timpului de dormit.... apoi vine programul prelungit , stresat , aglomeratia si toti factorii care ma zapacesc si imi mananca energia mea....

Nici nu mai vorbesc de cum trece timpul in week end..... cu viteza luminii ....acum este vineri ora 16:00 ... in secunda urmatoare este duminica ora 23:00 , si intru in depresie ca maine incepe o noua saptamana aglomerata ...

Cand m-am mutat prima oara in Bucuresti , ii uram pe toti cei care se miscau in reluare la metrou , pe strada, la semafor .... le compatimeam fetele adormite si triste .... si incercam pe cat mai mult posibil sa nu ma incadrez in peisaj .... faceam slalom printre ei .... si imi venea sa ii calc in picioare....

Azi dimineata mi-am dat seama ca fac parte dintre ei .... ca si eu sunt vesnic adormita pe drumuri ....ca si eu sunt trista... si ca mai nou ma omoara cu zile caldura si aglomeratia..... ca abia mai imi coordonez miscarile ( automate si ele ) si ca nu mai am timp de mine si de dorintele mele....

Mi-e greu sa imi mai doresc ceva.... mi-e greu sa mai visez la ceva , pentru ca niciodata nu stiu cat de disponibila sunt sa acord timp unui vis.....

Visele sunt pentru mine un lux , pe care momentan nu mi-l pot permite ....

Niciodata nu termin ce am de facut ... si niciodata nu am o zi in care sa pot zice.... " azi m-am odihnit , azi sunt relaxata , azi am bateriile incarcate " ... mda ...pentru ca niciodata nu pot sa imi incarc bateriile ca sa pot spune asta:( ...

As vrea sa fiu super om ... sau sa am puterea de a renuntza in viatza mea la una din urmatoarele : somn , mancare , munca.... cred ca as renuntza la partea cu somnul ..... desi imi plac toate trei in aceeasi masura.... imi place sa dorm... ador sa dorm ( dar niciodata nu reusesc sa o fac cum trebuie ) , imi place sa mananc ..... la orice ora din zi si din noapte ... si imi place sa muncesc , pentru ca munca ma tzine in priza....

Deci tinand cont de faptul ca doar cand dorm nu sunt raspunzatoare de actiunile mele ..... as alege sa renuntz la somn .... dar de tot .... nu sa renuntz doar la o parte din el ...:(( cum mi se intampla acuma... as vrea sa fiu mereu odihnita si cu creierul limpede ,dar fara sa dorm.....

Alta varianta ar fi sa dureze ziua 36 ore... astfel incat sa am timp sa : ma trezesc , sa merg la munca , sa ajung acasa , sa fac toate cele " domestice ", care imi ocupa mare parte din cele 3 ore disponibile pe care le am seara , sa fac baie , sa ies in oras la un suc , sa ma intorc acasa si sa ma relaxez cu floricele si cu un film bun ( in fiecare seara ) ...si sa dorm 8 ore pe noapte .....

Dar : cum nici una din variantele mele nu se poate realiza.... eu raman in continoare in criza de timp ... de nervi .... stresata si nervoasa ..... si cu toate astea..... vesnic cu zambetul pe buze..... vesnic cu energia necesara pe care mi-o fura cei din jurul meu , si eu raman totusi cu mai multa decat ei toti la un loc.....
Intre timp.... astept concediu , care va incepe maine.... pentru ca la sfarsitul lui sa realizez ca N-AM AVUT TIMP sa fac ceea ce mi-am propus.....

Uneori e mai bine sa nu vorbim....

Eu ma consider saraca in vorbire... consider ca nu sunt o persoana care stie sa spuna ce vrea, cand vrea , cui vrea....
Vorbitul despre sentimente mi s-a parut intotdeauna un lucru greu de realizat .... mi s-a parut mereu ca sunt inteleasa gresit si mereu am ales calea subintelesului ....
De fapt , cred ca problema mea este ca nu stiu sa ma exprim... stiu ce vreau , stiu ce simt , stiu de ce mi-e frica , stiu de ce fug ...dar nu stiu sa explic sentimentele astea....
Mi-e greu sa ma exteriorizez... prefer sa tac , prefer sa ascund , prefer sa nu imi stie nimeni viata mea personala , prefer sa fiu o persoana rezervata. ...
In fond.... nu traieste nimeni pentru mine , in afara de mine.....:)
Eu nu sunt deschisa .... nu asa cum sunt persoanele cu care intru in contact ... toti vorbesc despre viata lor deschis .... liber .... nonconformist .... Mie mi-e teama sa vorbesc despre mine.... mi-e teama ca nu sunt inteleasa .... mi-e teama sa imi strig sentimentele cu voce tare. ....
Mie imi place sa arat ce gandesc.... imi place sa dovedesc ceea ce simt .... si cateodata o mie de vorbe doi bani nu fac ..... actiunile raman in urma lor.... amintirile vorbesc mult mai mult decat ne-am putea inchipui ..... iar uneori e mai bine sa nu vorbim ....
E mai bine sa ne bucuram de linistea din jurul nostru .... e mai bine sa ne bucuram de tacere....
Cateodata este mai bine sa nu mai pierzi timpul vorbind , sa nu mai arunci cuvinte in zbor.... si pentru mine intotdeauna sunt mai de apreciat privirile.... exact ... privirile alea cu subinteles , din care fiecare intelege ce vrea , care te pun pe ganduri , care iti antreneaza creativitatea , imaginatia si iti pun in functiune inima....

incertitudine....

Nu-mi place incertitudinea.... nu suport ideea nesigurantei ... incerc cat de mult pot sa nu ma bag in situatii in care nu stiu nimic concret....
Nu imi plac raspunsurile partiale ... si nu imi plac oamenii neseriosi , care nu se tin de cuvant , care uita de promisiunile facute ....
De multe ori mi s-a zis ca sunt si eu la randul meu o mica mincinoasa , care gaseste motive sa nu isi respecte promisiunile, nu neg asta .... poate asa o fi ( ?? ).... dar stiu sigur ca niciodata nu am lasat pe nimeni in incertitudine....mereu am dat explicatiile care mi s-au cerut ( desi de cele mai multe ori am urat sa fac asta.. )
Nu imi place sa ma complac in incertitudine .... si nu imi place sa fiu in aer. ...
Viata e frumoasa.... si mie imi plac lucrurile concrete... :P:P:P ... care pot fi testate ... care pot fi dovedite .... nu cele care sa ma indispuna si care sa ma intristeze....

iubesc inceputurile de drum....

Mie imi plac mereu inceputurile ..... imi place noul ... imi place necunoscutul si vreau sa il explorez....

Cand incepi sa faci ceva nou ..... pui suflet si pasiune .... iti place ceea ce te-ai apucat sa faci ... esti entuziasmat ... astepti sa vezi ce iti rezerva urmatorii pasi ... iar la sfarsitul drumului ... tot ce poti face este sa cauti sa incepi un alt drum .... :)

Indiferent daca este profesional , familial , sau personal ... inceputurile sunt frumoase.... Imi place sa descopar , imi place sa descifrez misterele , sa pun suflet in ceea ce fac , in ceea ce construiesc ... si imi place sa vad rezultate , fie ele pozitive sau negative:)

Tot ce este nou este frumos si interesant ..... cu vremea se invecheste ...dar mereu ceva nou ii ia locul .... Niciodata pentru mine un sfarsit nu a insemnat un capat de lume.... mereu a insemnat un nou inceput ....

Inceputurile imi dau putere si imi schimba viata.... imi coloreaza deciziile .... imi fac diminetile mai frumoase..... si noptile mai nelinistite.....

Ador inceputurile pentru ca atunci nimic nu doare .... nimic nu isi cere drepturi .... nimic nu isi cere exclusivitate ..... totul este facut de bunavoie si vine din inima... din suflet .... din dorinta .....

Sunt fericita ca am puterea sa o iau mereu de la capat .....

De saptamana trecuta tot incerc sa scriu cate ceva pe aici , si mereu ma iau cu altceva , mereu ma invadeaza alte ganduri , si intotdeauna am impresia ca nu am ce scrie.... ca viata mea este plictisitoare .....

As fi avut ce sa scriu , as fi putut sa ma descarc pe aici .... eu am nevoie de blogul asta.... am nevoie sa gandesc si sa imi fac ordine in ganduri , scriind aici .....

Imi este greu sa ma exteriorizez in fata cuiva , imi este greu sa ma exprim in cuvinte , imi este greu sa spun ce gandesc , ce ma doare , cand ma doare , de ce ma doare.....

Sunt o persoana vesela , imi place viata , o traiesc la maxim ori de cate ori am ocazia....Sunt dependenta de muzica pentru ca doar ascultand muzica nu imi mai ascult multimea de ganduri care zbiara si cer rezolvare....

Ma intristeaza evenimentele urate..... mi-e scarba sa vad in jurul meu numai mizerie si numai oameni amarati.... si din pacate , noi chiar nu putem face nimic.....

Peste tot vezi si auzi numai de inundatii , numai de oameni care raman fara case , care nu mai au sperantze... si de un guvern mizerabil , care intamplator ne conduce .... si ne duce la vale rau ... rau de tot....

Am fost oarecum afectata de tragedia de la Tuzla , oameni tineri mor pe nedrept .... in timp ce altii nu stiu ce figuri sa mai scorneasca si cum sa o frece mai mult , cat pot de mult ....Pacat de ei , si pacat de familiile lor , merita tot respectul nostru ..... Toti .... Iar noi meritam adevarul , meritam sa stim ce s-a intamplat acolo , nu meritam sa fim mintiti si sa ni se ascunda rezultatele anchetei....

In principiu ma simt revoltata .... in principiu am impresia ca nimic nu va mai merge niciodata, si ca in curand efectiv nu vom mai gasi solutii ... suntem generatzia tanara care ar fi trebuit sa schimbam ceva , dar nu facem nimic decat sa criticam ceea ce fac altii.....sa stam la birou , sa citim presa, sa criticam tot , nemultumiti de salariile de rahat pe care ni le ofera aceasta minunata Romanie.....

Vad tot mai putini oameni fericiti in jurul meu , si vad tot mai multe fete triste .... vad roboti , vad masini de munca , vad tristete generala... Romanii nu mai au timp sa se bucure si nu mai au timp sa fie fericiti ..... Mi-e greu sa ma pastrez copil intr-o lume in care pana si copii par maturi , seriosi si tristi.... Si cu toate astea lupt din rasputeri sa fiu fericita , lupt sa imi mentin lumea mea mult deasupra lumii exterioare .....

Mi-e greu sa zambesc cand altii plang , desi o fac mereu si constant ..... vreau sa cred in ceva.... vreau sa cred intr-o salvare si vreau sa cred intr-o lume mai buna....

Din pacate nu pot sa cred in asta .... din pacate nu pot sa cred in minciuni si sa ma hranesc cu iluzii.....

Tot ce pot sa fac din ceea ce depinde de mine , este sa imi refuz televizorul si sa imi creez o lume a mea, in care sa aflu doar stirile pe care Vreau sa le aflu ..... din pacate , realitatea este mult mai dura , iar in casa nu ma pot incuia , si pe strada TOT aceeasi tristete o vad....

In week-end ...m-am distrat la botezul lui bilutzica..... a fost un scump si un dulce.... am asteptat mult timp momentul acesta... a fost frumos..... Bilutzica este acum crestin , este cuminte , zambeste si se bucura de lumea lui .... Mi-a venit sa plang in momentul in care i s-a cantat "la multi ani !" .... primul lui " La multzi ani !" ... prima oara cand cineva ii spune la multi ani !....desi el nu realizeaza .... este un copil care primeste multa iubire ..... Iar eu sper din tot sufletul si din toata inima , ca pana va creste el , si va trebui sa realizeze cate ceva in viata , societatea in care traim ii va putea oferi ceva mai mult decat ne ofera noua, ceva mai mult decat mizeria in care traim noi ..... Mi-am ascuns lacrimile pentru acest copil , le-am ascuns pentru ca nu imi place sa le simt pe obraz, urasc sa ma vada cineva cand plang , urasc sa ma vada cineva cand sunt slaba , cand cedez , si cand nu mai pot..... EU singura trebuie sa ma ridic, si eu singura trebuie sa gasesc solutia cea mai buna pentru mine .... De data asta au fost lacrimi de fericire ..... Pentru cel mai scump bebic din lumea mea.....

Mi-a placut week-endul asta ..... Imi plac toate week endurile mele..... L-am petrecut cu cine trebuia , unde trebuia , si am fost fericita .....

Vreau sa fiu mereu fericita .....

Vreau sa traiesc fara sa ma gandesc la viitor, pentru ca daca gandesc la viitor pierd momentul actual , si momentul actual nu se mai intoarce inapoi la mine , nu imi va cere sa il traiesc... va pleca... iar eu prefer sa raman cu amintirea la cum l-am trait ... nu la cum l-am gandit ...

N-am mai scris de mult de bilutzica mea...

Dupa cum se poate observa cu ochiul liber ... creste ... se ingrasa.... gandureste .... si se face din ce in ce mai frumos... Oricum eu il vad cel mai frumos copilash din lume:d:d:d.....

Are doua luni jumate si sambata avem party pentru el .... botezul ...

Abia astept .....