Eu ma consider saraca in vorbire... consider ca nu sunt o persoana care stie sa spuna ce vrea, cand vrea , cui vrea....Vorbitul despre sentimente mi s-a parut intotdeauna un lucru greu de realizat .... mi s-a parut mereu ca sunt inteleasa gresit si mereu am ales calea subintelesului ....
De fapt , cred ca problema mea este ca nu stiu sa ma exprim... stiu ce vreau , stiu ce simt , stiu de ce mi-e frica , stiu de ce fug ...dar nu stiu sa explic sentimentele astea....
Mi-e greu sa ma exteriorizez... prefer sa tac , prefer sa ascund , prefer sa nu imi stie nimeni viata mea personala , prefer sa fiu o persoana rezervata. ...
In fond.... nu traieste nimeni pentru mine , in afara de mine.....:)
Eu nu sunt deschisa .... nu asa cum sunt persoanele cu care intru in contact ... toti vorbesc despre viata lor deschis .... liber .... nonconformist .... Mie mi-e teama sa vorbesc despre mine.... mi-e teama ca nu sunt inteleasa .... mi-e teama sa imi strig sentimentele cu voce tare. ....
Mie imi place sa arat ce gandesc.... imi place sa dovedesc ceea ce simt .... si cateodata o mie de vorbe doi bani nu fac ..... actiunile raman in urma lor.... amintirile vorbesc mult mai mult decat ne-am putea inchipui ..... iar uneori e mai bine sa nu vorbim ....
E mai bine sa ne bucuram de linistea din jurul nostru .... e mai bine sa ne bucuram de tacere....
Cateodata este mai bine sa nu mai pierzi timpul vorbind , sa nu mai arunci cuvinte in zbor.... si pentru mine intotdeauna sunt mai de apreciat privirile.... exact ... privirile alea cu subinteles , din care fiecare intelege ce vrea , care te pun pe ganduri , care iti antreneaza creativitatea , imaginatia si iti pun in functiune inima....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu