Cred ca as putea sa traiesc zile in sir , cu briza marii pe corpul meu , cu mirosul de sare in nari , cu zgomotul valurilor in urechi ....
E greu sa te desparti de mare , e greu sa te desparti de frumos, de liniste, de iubire.....
Am considerat intotdeauna ca marea este cea mai buna confidenta a mea.... ii vorbesc si ma asculta , ii povestesc ce fel de persoana sunt si nu ma judeca..... nu imi da sfaturi gresite , nu ma pune sa fac alegeri idioate.... ma accepta asa cum sunt , intr-un alt fel , intr-un mod infinit mai placut decat ar putea oricine sa o faca....
In fata marii nu imi este rusine sa recunosc ceea ce sunt , nu imi este rusine de gandurile mele, de faptele mele si nici de deciziile mele....
In fata marii sunt EU.... in fata marii raman nemiscata .... raman acelasi copil neschimbat .... care se joaca si iubeste .....
Iubirea la mare nu se compara cu nici un alt fel de iubire.....
Linistea la mare este cea mai frumoasa liniste din lume.... grijile dispar , iar cateodata nici nu gasesc cuvinte sa ii spun marii cat de mult o iubesc ..... sa ii multumesc pentru copilaria pe care mi-a oferit-o, pentru adolescenta care mi-a oferit-o ... si pentru toata linistea care mi-a asigurat-o de-a lungul timpului.....
Dezamagirea .... se pierde in nisip ..... tristetea ?? ce-i aia ? cand stai si lasi frau liber tuturor gandurilor , tuturor dorintelor, cand nimic nu te ingradeste , cand nimeni nu emana stres , cand cerul este senin si cand nisipul frige ? cui ii mai pasa in momentele alea de tristete ? cui ii mai pasa de ingradire ?
Ma simt libera la mare , ma simt vesnic copil , si ma cert cu mine mereu cand trebuie sa plec.....
M-as lasa purtata pe valuri , intr-o poveste fara sfarsit , intr-o vara care sa nu se termine niciodata.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu