Singura în măsură să vorbească despre piţipoancă este o altă piţipoancă… Dacă se întîmplă să-şi manifeste dezaprobarea, piţipoanca în cauză este extrem de virulentă şi de tenace. În postura de analistă a realităţii înconjurătoare, piţipoanca vrea să pară un critic desăvîrşit. În definitiv, cine cunoaşte cel mai bine care sînt nemulţumirile de zi cu zi ale piţipoancei? Evident, o altă piţipoancă. Pe cît posibil, la fel de bine tăvălită prin viaţă şi prin paturile amanţilor. Despre acest capitol, unul extrem de sensibil, nu poate vorbi decît adepta conceptului conform căruia practica omoară teoria. Piţipoanca, isterizată de aerele sale de intelectuală ratată, are diverse reacţii curioase şi gesturi fistichii. Se prezintă ca fiind cultă, dar, în realitate, e proastă de bubuie. Cu morala, cum să zic, stă foarte prost. Sigur, cînd trebuie să facă teoria chibritului, se pricepe de minune. După ce s-a tăvălit o viaţă prin paturile unor bărbaţi, acum, mai nou, face comentarii despre conduita altora! Nici chiar aşa. Piţipoanca intelectuală face mai multe fiţe decît este cazul. Critică pe ce a pus botul. Se izmeneşte. Pozează în Angelica îngerilor, mizînd pe faptul că nu vede nimeni că este opărită între picioare. Arată cu degetul spre locurile pe care le-a frecventat de curînd. Pentru că a fost refuzată de bărbatul la care a rîvnit, nu pierde ocazia să arunce cu lături în el. Piţipoanca intelectuală este ofticoasă rău de tot! Lasă, scuzaţi expresia, flegme peste tot. Se dă în spectacol. Dacă ar avea posibilitatea, s-ar lua de păr cu celelalte piţipoance. Le-ar călca în picioare. Deşi i s-a lungit gura şi i-a căzut părul, evident, tot de oftică, pozează în mimoza neobosită a urbei. Nu mai spun cît se crede de frumoasă! Chiar dacă le beşteleşte pe celelalte piţipoance, nu este nici ea mai brează. Ştie să dea din gură, ce-i drept, dar, în ultima vreme, guvernul său dă semne că este pe ducă. Deşi se îmbracă precum o piţipoancă dezlînată, îşi permite să critice damele care poartă ţoale moderne. Critică anumite anturaje, dar se visează în mijlocul lor. Pînă mai ieri, piţipoanca a făcut parte din aceste grupări, dar a fost expulzată. Din cauza gurii. Aia care bate ştiţi dumneavoastră ce… Chipurile, piţipoanca intelectuală s-a făcut femeie de casă. S-o creadă mutul! Sîngele de piţipoancă nu se diluează. Stă ea ce stă cuminte pînă cînd i se pune pata. În cazul piţipoancei intelectuale, năravul din fire nu are lecuire! Aţi auzit-o vreodată cum vorbeşte? Înjură ca o piţipoancă birjar. S-o vedeţi cum dă ochii peste cap… Ca la bîlci. Despre o piţipoancă, repet, poate vorbi doar o piţipoancă purie şi cu state vechi în cîmpul muncii. Vine vorba, pentru că, în realitate, mimează munca. Dacă are un şef protector la serviciu, îşi bagă picioarele în el de program. Cu o precizare - ca să se răcorească. Transformată în critic, piţipoanca intelectuală se freacă, atunci cînd o mănîncă spatele, cu propria bîrnă din ochi.

articol : " TELEGRAF DE CONSTANTA"....=))=))=)) foarte tare......