..... un vant sarat care mi a amintit iar de Constanta si de copilaria mea ....m a oprit in loc.....ca o linie puternica la orizont mi a aparut marea...imensa...verzuie...si am privit cu ochii deschisi , insetati, dornici s o cuprinda toata.....parca niciodata nu fusese furtuna...
pe drumul care cobora catre digul meu....am alergat la inceput, apoi m am oprit cu o bucurie care crescuse in mine prea mare...pe care as fi vrut sa o strig sa o auda o lume intreaga....
am respirat adanc adierea sarata si m am simtit cu ea...., cu soarele ....cu apa....cu nisipul.....si cu zgomotul de valuri......din nou COPIL....din nou EU INSAMI.....adevarata si libera cum nu mai fusesem de mult....
nu stiam ce sa fac ...eram acolo singura, fara nici o legatura cu nimeni si nimic.....pe orice imi cadeau ochii era ceva ce vedeam pentru prima oara.....ma uitam in jurul meu ca la un spectacol...pe care il adun bucata cu bucata....
a fost un vis...din care nu as fi dorit sa ma mai trezesc niciodata....NICIODATA......pentru ca doar acolo totul este simplu si real.......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu