joi, 22 iulie 2010

Criza timpului ....

Pentru mine 24 ore nu sunt de ajuns .... Ar trebui ca ziua mea sa aiba undeva la vreo 36 ore ca sa am timp sa realizez tot ce am nevoie.....
Dorm putin , sunt vesnic neodihnita, si cateodata am vaga impresie ca imi bat joc de mine .... ca ma suprasolicit in cel mai urat mod posibil..... 5 ore pe noapte ( maxim 6 cand nu aud alarmele la telefon ) .....atata acord timpului de dormit.... apoi vine programul prelungit , stresat , aglomeratia si toti factorii care ma zapacesc si imi mananca energia mea....
Nici nu mai vorbesc de cum trece timpul in week end..... cu viteza luminii ....acum este vineri ora 16:00 ... in secunda urmatoare este duminica ora 23:00 , si intru in depresie ca maine incepe o noua saptamana aglomerata ...
Cand m-am mutat prima oara in Bucuresti , ii uram pe toti cei care se miscau in reluare la metrou , pe strada, la semafor .... le compatimeam fetele adormite si triste .... si incercam pe cat mai mult posibil sa nu ma incadrez in peisaj .... faceam slalom printre ei .... si imi venea sa ii calc in picioare....
Azi dimineata mi-am dat seama ca fac parte dintre ei .... ca si eu sunt vesnic adormita pe drumuri ....ca si eu sunt trista... si ca mai nou ma omoara cu zile caldura si aglomeratia..... ca abia mai imi coordonez miscarile ( automate si ele ) si ca nu mai am timp de mine si de dorintele mele....
Mi-e greu sa imi mai doresc ceva.... mi-e greu sa mai visez la ceva , pentru ca niciodata nu stiu cat de disponibila sunt sa acord timp unui vis.....
Visele sunt pentru mine un lux , pe care momentan nu mi-l pot permite ....
Niciodata nu termin ce am de facut ... si niciodata nu am o zi in care sa pot zice.... " azi m-am odihnit , azi sunt relaxata , azi am bateriile incarcate " ... mda ...pentru ca niciodata nu pot sa imi incarc bateriile ca sa pot spune asta:( ...
As vrea sa fiu super om ... sau sa am puterea de a renuntza in viatza mea la una din urmatoarele : somn , mancare , munca.... cred ca as renuntza la partea cu somnul ..... desi imi plac toate trei in aceeasi masura.... imi place sa dorm... ador sa dorm ( dar niciodata nu reusesc sa o fac cum trebuie ) , imi place sa mananc ..... la orice ora din zi si din noapte ... si imi place sa muncesc , pentru ca munca ma tzine in priza....
Deci tinand cont de faptul ca doar cand dorm nu sunt raspunzatoare de actiunile mele ..... as alege sa renuntz la somn .... dar de tot .... nu sa renuntz doar la o parte din el ...:(( cum mi se intampla acuma... as vrea sa fiu mereu odihnita si cu creierul limpede ,dar fara sa dorm.....
Alta varianta ar fi sa dureze ziua 36 ore... astfel incat sa am timp sa : ma trezesc , sa merg la munca , sa ajung acasa , sa fac toate cele " domestice ", care imi ocupa mare parte din cele 3 ore disponibile pe care le am seara , sa fac baie , sa ies in oras la un suc , sa ma intorc acasa si sa ma relaxez cu floricele si cu un film bun ( in fiecare seara ) ...si sa dorm 8 ore pe noapte .....
Dar : cum nici una din variantele mele nu se poate realiza.... eu raman in continoare in criza de timp ... de nervi .... stresata si nervoasa ..... si cu toate astea..... vesnic cu zambetul pe buze..... vesnic cu energia necesara pe care mi-o fura cei din jurul meu , si eu raman totusi cu mai multa decat ei toti la un loc.....
Intre timp.... astept concediu , care va incepe maine.... pentru ca la sfarsitul lui sa realizez ca N-AM AVUT TIMP sa fac ceea ce mi-am propus.....

marți, 20 iulie 2010

Uneori e mai bine sa nu vorbim....

Eu ma consider saraca in vorbire... consider ca nu sunt o persoana care stie sa spuna ce vrea, cand vrea , cui vrea....
Vorbitul despre sentimente mi s-a parut intotdeauna un lucru greu de realizat .... mi s-a parut mereu ca sunt inteleasa gresit si mereu am ales calea subintelesului ....
De fapt , cred ca problema mea este ca nu stiu sa ma exprim... stiu ce vreau , stiu ce simt , stiu de ce mi-e frica , stiu de ce fug ...dar nu stiu sa explic sentimentele astea....
Mi-e greu sa ma exteriorizez... prefer sa tac , prefer sa ascund , prefer sa nu imi stie nimeni viata mea personala , prefer sa fiu o persoana rezervata. ...
In fond.... nu traieste nimeni pentru mine , in afara de mine.....:)
Eu nu sunt deschisa .... nu asa cum sunt persoanele cu care intru in contact ... toti vorbesc despre viata lor deschis .... liber .... nonconformist .... Mie mi-e teama sa vorbesc despre mine.... mi-e teama ca nu sunt inteleasa .... mi-e teama sa imi strig sentimentele cu voce tare. ....
Mie imi place sa arat ce gandesc.... imi place sa dovedesc ceea ce simt .... si cateodata o mie de vorbe doi bani nu fac ..... actiunile raman in urma lor.... amintirile vorbesc mult mai mult decat ne-am putea inchipui ..... iar uneori e mai bine sa nu vorbim ....
E mai bine sa ne bucuram de linistea din jurul nostru .... e mai bine sa ne bucuram de tacere....
Cateodata este mai bine sa nu mai pierzi timpul vorbind , sa nu mai arunci cuvinte in zbor.... si pentru mine intotdeauna sunt mai de apreciat privirile.... exact ... privirile alea cu subinteles , din care fiecare intelege ce vrea , care te pun pe ganduri , care iti antreneaza creativitatea , imaginatia si iti pun in functiune inima....


joi, 15 iulie 2010

incertitudine....

Nu-mi place incertitudinea.... nu suport ideea nesigurantei ... incerc cat de mult pot sa nu ma bag in situatii in care nu stiu nimic concret....
Nu imi plac raspunsurile partiale ... si nu imi plac oamenii neseriosi , care nu se tin de cuvant , care uita de promisiunile facute ....
De multe ori mi s-a zis ca sunt si eu la randul meu o mica mincinoasa , care gaseste motive sa nu isi respecte promisiunile, nu neg asta .... poate asa o fi ( ?? ).... dar stiu sigur ca niciodata nu am lasat pe nimeni in incertitudine....mereu am dat explicatiile care mi s-au cerut ( desi de cele mai multe ori am urat sa fac asta.. )
Nu imi place sa ma complac in incertitudine .... si nu imi place sa fiu in aer. ...
Viata e frumoasa.... si mie imi plac lucrurile concrete... :P:P:P ... care pot fi testate ... care pot fi dovedite .... nu cele care sa ma indispuna si care sa ma intristeze....

marți, 13 iulie 2010

iubesc inceputurile de drum....

Mie imi plac mereu inceputurile ..... imi place noul ... imi place necunoscutul si vreau sa il explorez....
Cand incepi sa faci ceva nou ..... pui suflet si pasiune .... iti place ceea ce te-ai apucat sa faci ... esti entuziasmat ... astepti sa vezi ce iti rezerva urmatorii pasi ... iar la sfarsitul drumului ... tot ce poti face este sa cauti sa incepi un alt drum .... :)
Indiferent daca este profesional , familial , sau personal ... inceputurile sunt frumoase.... Imi place sa descopar , imi place sa descifrez misterele , sa pun suflet in ceea ce fac , in ceea ce construiesc ... si imi place sa vad rezultate , fie ele pozitive sau negative:)
Tot ce este nou este frumos si interesant ..... cu vremea se invecheste ...dar mereu ceva nou ii ia locul .... Niciodata pentru mine un sfarsit nu a insemnat un capat de lume.... mereu a insemnat un nou inceput ....
Inceputurile imi dau putere si imi schimba viata.... imi coloreaza deciziile .... imi fac diminetile mai frumoase..... si noptile mai nelinistite.....
Ador inceputurile pentru ca atunci nimic nu doare .... nimic nu isi cere drepturi .... nimic nu isi cere exclusivitate ..... totul este facut de bunavoie si vine din inima... din suflet .... din dorinta .....
Sunt fericita ca am puterea sa o iau mereu de la capat .....

luni, 12 iulie 2010

De saptamana trecuta tot incerc sa scriu cate ceva pe aici , si mereu ma iau cu altceva , mereu ma invadeaza alte ganduri , si intotdeauna am impresia ca nu am ce scrie.... ca viata mea este plictisitoare .....
As fi avut ce sa scriu , as fi putut sa ma descarc pe aici .... eu am nevoie de blogul asta.... am nevoie sa gandesc si sa imi fac ordine in ganduri , scriind aici .....
Imi este greu sa ma exteriorizez in fata cuiva , imi este greu sa ma exprim in cuvinte , imi este greu sa spun ce gandesc , ce ma doare , cand ma doare , de ce ma doare.....
Sunt o persoana vesela , imi place viata , o traiesc la maxim ori de cate ori am ocazia....Sunt dependenta de muzica pentru ca doar ascultand muzica nu imi mai ascult multimea de ganduri care zbiara si cer rezolvare....
Ma intristeaza evenimentele urate..... mi-e scarba sa vad in jurul meu numai mizerie si numai oameni amarati.... si din pacate , noi chiar nu putem face nimic.....
Peste tot vezi si auzi numai de inundatii , numai de oameni care raman fara case , care nu mai au sperantze... si de un guvern mizerabil , care intamplator ne conduce .... si ne duce la vale rau ... rau de tot....
Am fost oarecum afectata de tragedia de la Tuzla , oameni tineri mor pe nedrept .... in timp ce altii nu stiu ce figuri sa mai scorneasca si cum sa o frece mai mult , cat pot de mult ....Pacat de ei , si pacat de familiile lor , merita tot respectul nostru ..... Toti .... Iar noi meritam adevarul , meritam sa stim ce s-a intamplat acolo , nu meritam sa fim mintiti si sa ni se ascunda rezultatele anchetei....
In principiu ma simt revoltata .... in principiu am impresia ca nimic nu va mai merge niciodata, si ca in curand efectiv nu vom mai gasi solutii ... suntem generatzia tanara care ar fi trebuit sa schimbam ceva , dar nu facem nimic decat sa criticam ceea ce fac altii.....sa stam la birou , sa citim presa, sa criticam tot , nemultumiti de salariile de rahat pe care ni le ofera aceasta minunata Romanie.....
Vad tot mai putini oameni fericiti in jurul meu , si vad tot mai multe fete triste .... vad roboti , vad masini de munca , vad tristete generala... Romanii nu mai au timp sa se bucure si nu mai au timp sa fie fericiti ..... Mi-e greu sa ma pastrez copil intr-o lume in care pana si copii par maturi , seriosi si tristi.... Si cu toate astea lupt din rasputeri sa fiu fericita , lupt sa imi mentin lumea mea mult deasupra lumii exterioare .....
Mi-e greu sa zambesc cand altii plang , desi o fac mereu si constant ..... vreau sa cred in ceva.... vreau sa cred intr-o salvare si vreau sa cred intr-o lume mai buna....
Din pacate nu pot sa cred in asta .... din pacate nu pot sa cred in minciuni si sa ma hranesc cu iluzii.....
Tot ce pot sa fac din ceea ce depinde de mine , este sa imi refuz televizorul si sa imi creez o lume a mea, in care sa aflu doar stirile pe care Vreau sa le aflu ..... din pacate , realitatea este mult mai dura , iar in casa nu ma pot incuia , si pe strada TOT aceeasi tristete o vad....
In week-end ...m-am distrat la botezul lui bilutzica..... a fost un scump si un dulce.... am asteptat mult timp momentul acesta... a fost frumos..... Bilutzica este acum crestin , este cuminte , zambeste si se bucura de lumea lui .... Mi-a venit sa plang in momentul in care i s-a cantat "la multi ani !" .... primul lui " La multzi ani !" ... prima oara cand cineva ii spune la multi ani !....desi el nu realizeaza .... este un copil care primeste multa iubire ..... Iar eu sper din tot sufletul si din toata inima , ca pana va creste el , si va trebui sa realizeze cate ceva in viata , societatea in care traim ii va putea oferi ceva mai mult decat ne ofera noua, ceva mai mult decat mizeria in care traim noi ..... Mi-am ascuns lacrimile pentru acest copil , le-am ascuns pentru ca nu imi place sa le simt pe obraz, urasc sa ma vada cineva cand plang , urasc sa ma vada cineva cand sunt slaba , cand cedez , si cand nu mai pot..... EU singura trebuie sa ma ridic, si eu singura trebuie sa gasesc solutia cea mai buna pentru mine .... De data asta au fost lacrimi de fericire ..... Pentru cel mai scump bebic din lumea mea.....
Mi-a placut week-endul asta ..... Imi plac toate week endurile mele..... L-am petrecut cu cine trebuia , unde trebuia , si am fost fericita .....
Vreau sa fiu mereu fericita .....
Vreau sa traiesc fara sa ma gandesc la viitor, pentru ca daca gandesc la viitor pierd momentul actual , si momentul actual nu se mai intoarce inapoi la mine , nu imi va cere sa il traiesc... va pleca... iar eu prefer sa raman cu amintirea la cum l-am trait ... nu la cum l-am gandit ...

luni, 5 iulie 2010












N-am mai scris de mult de bilutzica mea...
Dupa cum se poate observa cu ochiul liber ... creste ... se ingrasa.... gandureste .... si se face din ce in ce mai frumos... Oricum eu il vad cel mai frumos copilash din lume:d:d:d.....
Are doua luni jumate si sambata avem party pentru el .... botezul ...
Abia astept .....








vineri, 2 iulie 2010

Despre zodia mea...






"La capitolul obsesii si frustrari, Scorpionul detine suprematia. Este cel mai framantat si suspicios semn din zodiac.



Vesnic nemultumit, sufera de obsesia perfectiunii. E extrem de exigent, atat cu sine, cat si cu ceilalti. Investeste totul, dar vrea totul in schimb. Are insa un dispozitiv intern hi-fi pentru detectarea fisurilor, si reactioneaza intens la ele.Vesnic in garda, se amorseaza instantaneu (chiar inainte de a aparea motivele reale, pe care parca le presimte) si ramane amorsat. E adevarat ca are mania secretelor, ii place sa manipuleze lumea, e gelos, usor paranoic, obsedat sexual, distructiv si autodistructiv. Dar are o personalitate fascinanta si plina de resurse, fiind capabil de performante uluitoare. Asa ca merita sa-l admiri si sa incerci sa-l intelegi, in ciuda "umbrelor" sale

Daca i-ai gresit, nu te amagi crezand ca va uita. Nu uita niciodata si ti-o plateste cand ti-e lumea mai draga. "


In mod normal nu cred in superstitzii ... si horoscop... si alte alea.... dar asta m a uimit pentru ca este descrierea 100% corecta.... din punctul meu de vedere....:):):)...

Sunt mandra de zodia mea..:P:P ... deshi stiu ca este una dintre cele mai nasoale....

trust nobody...

Eu am o problema cu increderea... adica ... chiar am o problema cu ea... pentru ca eu nu am incredere in nimeni ... si pentru mine este foarte frustrant....
M-am hotarat chiar sa imi tatuez "trust nobody"...ma reprezinta... imi place cum suna.... si este un mesaj direct , clar si raspicat ...
Cateodata imi este foarte greu sa am incredere chiar si in mine ..... imi schimb parerile si gandirea de pe o zi pe alta.... acum imi place ceva , maine nu imi mai place ... ma simt nehotarata pentru viata mea .... ma simt debusolata.....
Nu am incredere in mine ..... nu am incredere in oameni ..... Ma simt de multe ori mintita , ma simt de multe ori ciudat de suspicioasa....
E o mare problema de-a mea... nu dau sanse multor persoane.... si in primul rand nu imi dau sanse mie :(
"trust nobody" mi se potriveste perfect .....