Astazi am venit in sfarsit cu metroul la lucru .....
Ce ciudat mi s a parut .... da.... mi s a parut ciudat ... in primul rand pentru ca mi am ieshit din ritm....si in al doilea rand pentru ca am fost dezamagita... am asteptat atat de mult momentul incat nici nu m am mai bucurat de el.....
A fost dragutz sa merg iar si sa vad o mie de reclame .... a fost aiurea sa nu fug dupa metrou ....a fost stresant ca de data asta se impiedica lumea de mine si nu eu de lume..... nu am reushit sa depasesc pe nimeni .... nu am reushit decat sa merg pe culoarul meu .... cat am putut de retrasa si pe margine, ca sa nu incurc pe nimeni .... pentru ca stiu ca ma scoteau din sarite adormitzii de dimineatza peste care ma impiedicam si ma enerveau ca incurcau toata " circultazia pasajului "........
Deci ... azi dimineatza am facut prima "calatorie lunga"..... dupa 3 luni de zile....
Pentru mine a fost o realizare ..... pentru mine a fost dragutz sa ma simt iar in miscare.... sa vad aglomeratzia...( careia by the way nu i am simtzit lipsa......) .....sa stau la semafor sa astept sa se faca verde.....
Am revazut si locul "accidentului".... adica locul ala in care am cazut ca toanta si nu imi aduc aminte cum am reushit .....
Mi am dat seama ca orice zi obisnuita se poate transforma in cea mai proasta zi din viatza ta...... si ca noi , oamenii , intram intr o rutina deranjanta si gandim : nu are cum sa mi se intample mie .... CAND ar trebui sa apreciam ca suntem pe picioarele noastre la propriu si nu la figurat .... cand ar trebui sa apreciem ca am apucat sa vedem ca la semafor s a facut verde...
Suntem prea acaparatzi sa ne gandim la goana noastra zilnica si la alergatura de rahat .... incat nu ne mai gandim la lucrurile esentiale.... : cum ar fi : ce bine ca vad ... ce bine ca aud.... ce bine ca pot scoate cuvinte pe gura ... ce bine ca merg si ce bine ca imi tzin in mana posheta.....
In schimb nu .... noi gandim : "Mie nu mi se poate intampla ...."... de ce ??? de ce nu mi se poate intampla de fapt tocmai mie ?? pentru ca pana la urma urmei sunt si eu o persoana din milioanele de fiintze de pe planeta asta...... si da..... am aceleasi sanse ca si ele sa mi se intample Tocmai mie ......
Deci .... azi am mers cu metroul ...azi am venit la lucru pe picioarele mele....azi am inceput o noua saptamana....azi am fost fericita ca am inceput O Noua Zi ..... si da....azi sunt convinsa mai mult decat oricand ca : cea mai lunga calatorie incepe cu un singur pas....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu