Eu imi aduc perfect aminte de prima mea zi de scoala.....
N am avut emotzii nici un moment ... imi doream de mult sa merg la scoala..... si aveam impresia ca din prima zi voi invatza sa scriu si sa citesc... Imi doream de mult pentru ca mereu vedeam ca sora mea ishi facea temele zilnic.....si eu nu aveam ce face.... asha ca imediat ce ii prindeam caietele i le mazgaleam varza.....si ea plangea....
Am fost un copil rau ...ce pot sa fac ...:D ??
Imi aduc aminte ca doamna invatatoare m a asezat sa stau cu doi baietzi in banca..... unul gras si unul slab .... ( amandoi aveau numele cu M...asha ca am sa le zic M1 pentru cel gras...si M2 pentru cel slab..)...pe M1 nu l am agreeat prea mult niciodata.... nici eu si nici restul clasei .... pentru ca era tocilar ( pana in clasa a VIII - a nu a avut niciodata nota 9 .... numai si numai 10 pe linie....).....era imposibil practic sa te batzi cu M1 ....pentru ca el stia cuvant cu cuvant din absolut toate lectziile..... NU NU NU... el nu gandea....el nu avea parerea lui .... el statea prost la compusul eseurilor..... el nu stia sa lege o propozitzie ca sa exprime ce simte.... el doar tocea ....el doar lua 10 pe linie ..... si era stangaci .....
M2 ... era opusul lui .....M2 era.... pfiuuu.....slab .... cu un piciorush mai scurt decat celalalt....cu probleme de mers.... de ochi ... de vorbit....de scris...... Nici de asta micu nu imi placea prea mult....:(.... pentru ca la un moment dat ....am ramas singura cu el in prima banca...( ca asha m a obligat doamna invatatoare ).... sa il ajut ... adica era colegul meu de suflet ...eu trebuia sa il ajut sa scrie ( ramanea mereu mereu in urma...) eu trebuia sa ii dau caietele mele acasa sa copieze....eu trebuia sa raman cu el dupa ore sa ii dictez temele..... si asta ma cam scotea din sarite dupa cativa ani ( mai ales ca nu imi zicea nici multumesc iar acuma nici nu ma saluta pe strada... ba putza !!!!!!!!!!! cu ajutorul meu ai invatzat sa scrii ...si daca nu eram io era alta.....dar macar saluta ma pe strada)....
Ma rog..... timpul a trecut .... prin clasa a IV-a .... Eram 4 prietene .... eu , I, C, R...... mergeam impreuna la scoala.... mancam impreuna in pauze, ne opream la joaca dupa ce se terminau orele....ne ajutam la teme....ne sunam pe fix sa barfim ... ne vizitam.... eram prietene..... incepusem sa legam prietenii ..... era frumos..... Din pacate , un accident cumplit si stupid..... a rapit o pe C din lumea celor vii ( impreuna cu tatal ei )....si uite asha am ramas doar 3 ....:(....si am fost in continoare prietene.... si mereu ne gandeam ca ar fi asha de frumos daca C ar mai fi printre noi , si incercam sa ne gandim ce i ar face ei placere , sa facem si noi ....
In clasa a VII - R ne a parasit si ea.... s a mutat cu domiciliul si implicit si cu scoala...:(.. iar a fost un moment trist .. pentru ca deshi am incercat sa pastram relatziile .... ele inevitabil s au rupt ....
Si uite asha am ramas doar eu cu I.... cu care am facut si liceul 4 ani impreuna... si cu care m am vazut zilnic.... 12 ani .... iar acuma ne vedem cand putem , cum putem , si nu avem nevoie de cuvinte sa ne dam seama ce gandeste una dintre noi .... ( pentru ca suntem la fel de tampite amandoua )...
A urmat liceul ... si aici am innodat prietenii adevarate.....Viatza frumoasa... au inceput barurile....distractziile...petrecerile....ieshirile....intalnirile....la sfarshit majoratele... foarte foarte frumos.....
Eram in clasa 25 fete si 2 baietzi .... cu cine credetzi ca ma intelegeam cel mai bine ?? cu baietzii binentzeles...:D:D...iar cu I stateam 7 ore zilnic la liceu + 1 ora pierduta pe drum .... plus 4-5 ore in fiecare seara ieshirile... mda... si acuma ma intreb de ce stiu ce gandeste si stie ce gandesc....
Dupa aia Facultatea.... hmm ...aici s au schimbat un pic problemele... aici nu am innodat prietenii .... aveam doar 2 amice , ca sa le zic asha..... Nu pot spune ca am trait anii facultatzii cu zambetul pe buze si cu distractzii ... nu ... facultatea ptr mine a insemnat doar examene..... si distractzie, ieshiri, cluburi , plecari in tzara... cu vechii prieteni .... cu vechile relatzii......
N am fost niciodata genul de persoana care a invatzat mecanic... in clasele mici .... nu imi bateam capul prea mult cu temele, in liceu .... nu imi invatzam niciodata cursurile... iar la facultate nu ma prezentam prea mult la cursuri.....
NU am avut absolut niciodata emotzii la absolut nici un examen din viatza mea .... nici la capacitate... nici la bacalaureat .... nici la licentza..... Nush de ce ... colegii imi ziceau ca sunt ciudata si ca mint .....dar eu chiar nu simt frica..... emotziile pentru mine sunt construite pentru alte directzii.... nu pentru un examen de rahat .... nu am considerat niciodata ca de un examen depinde viatza si viitorul tau .... VIATZA SI VIITORUL MEU nu au depins de examene... nu nu ... emotzii aveam cand mergeam la o intalnire ...sau cand ma pupa mama in fiecare dimineatza inainte sa plece la lucru , sau cand se apropia week endul si abia asteptam sa mi l petrec cu G ( asta este un subiect pe care il voi dezvolta separat in alta postare , ca merita una speciala ).....
Mereu cand vedeam ca imi pica un subiect pe care nu il stapaneam bine..... nu ma panicam... nu ma pierdeam .... incepeam sa bat campii pe foaie:)):)):)).... din amintiri .... :)) sau scriam alt subiect, in ideea ca profu sau profa va considera ca am incurcat subiectele:)).... si de multe ori a mers...:D:D....
Prindeam din zbor... n am fost niciodata prima din clasa.... nici la mijloc.....nici la sfarsit ... eram printre primii.... dar nu toceam niciodata....si nu pierdeam niciodata timpul cu invatzatul ... mi se parea ca este suficient sa prind din zbor in clasa...... desi atentzia mea era de multe ori distrata de gandurile mele ( despre unde voi ieshi , cu cine, coafor, manichiura , iubitzi )...in nici un caz nu ma gandeam la plictisitorul curs care se tzinea.... si cu toate astea.... da... am reushit .... am reushit sa am o cultura generala, am reushit sa fac ceea ce imi place ( Psihologia ), am reushit sa rezist 4 ani voluntar la o organizatzie care se ocupa cu adultzi cu probleme psihice severe .... am reushit sa trec peste moartea prietenului meu, si am reushit sa nu plang pentru fiecare caz pierdut de la organizatzie....Am reushit sa fiu in primul rand om ..... si am reushit sa apreciez adevaratele valori in viatza.... esentzialul..... Nu imi trebuie mai mult , nu vreau mai mult , nu imi doresc sa fiu un geniu ..... ma simt bine in pielea unui om cu IQ-ul mediu ..... care a invatzat din toate cate putzin .....
NU.... n am nici un talent la absolut nimic..... nu stiu sa cant .... nu stiu sa dansez... nu stiu sa practic nici un sport din lume ( doar stiu sa innot )....nu am participat niciodata la olimpiade.... nu am nici o abilitate speciala pe care sa mi o fi valorificat de a lungul timpului .....
In schimb stiu sa ascult oamenii....
Dar sunt fericita.... ma simt bine in pielea mea.... Ma simt perfect ca nu am avut parintzi obsedatzi sa ma puna sa invatz zi si noaptea.... lasau la aprecierea mea totul ( ca si toate deciziile care le am luat de a lungul timpului ).....si promit ca niciodata nu imi voi fortza copilul sa faca ceva ce nu vrea si nu ii place.....
Cam asta a fost despre studiile mele si prieteniile care le am legat cu colegii......cam asta in mare.....pentru ca detaliile nu ishi au rostul aici .....
Amintiri part 2 : va urma.... despre relatziile mele ratate....si legaturi profunde...