Nu imi place sa fiu trista si urasc sentimentul de singuratate...Si totushi ... intr o dimineatza ploioasa la ce te potzi gandi ?? te uitzi pe geam si totul este intunecat ... trist ... invalmashit in secret si in necunoscut ....
Atunci itzi revin in minte toate evenimentele neplacute...
Ma uit la ploaie si imi da acel sentiment ca niciodata nimic nu se va rezolva....Ador ploaia si o urasc in acelashi timp .... NU imi pot explica contradictizia de sentimente si nu imi pot explica cum natura se poate supara oricand vrea ea....
Ma intristeaza supararea naturii .... sunt constienta ca niciodata nu va fi o armonie totala....dar parca totushi supararea asta a Ei a tinut prea mult ... a fost prea trista... a fost o iarna prea lunga.... ploile sunt prea dese... si cateodata nu mai am rabdare pentru ele...
Nu mai am rabdare pentru sentimentele mele... nu mai am rabdare pentru viatza mea personala .... nu mai am rabdare pentru nimic....
Vreau sa vina vara.... vreau sa vina ploile de vara care te racoresc dupa canicula zilnica...vreau sa stau pe dig sa admir furtunile din larg .... doar acolo ma bucur si imi place dezlantuirea naturii....
Acum..aici ... ma simt singura....ma uit pe geam si ma intristeaza picaturile dese de ploaie.... Ma gandesc la cineva departe... ma gandesc ca daca ar fi fost acum , aici , alaturi de mine... ploaia nu m ar fi deprimat .......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu