bebelu ....

Nu am avut timp sa l descriu pe bebe mic....:d:d....
Am ajuns in Constanta dupa amiaza....am plecat direct la spital sa fac cunostintza cu bebe.....care avea nici mai mult nici mai putzin de 36 ore de viatza....:):)....
Mie copii nou nascutzi mi se par uratzei.... mi se par prea fragili si prea cruzi ca sa itzi lase o impresie....
Am gasit un capushor mic.... cu ochii inchishi.....cu o ureche scoasa din scutecel .... si cu perishor castaniu ... Dormea linistit in patul de sticla al spitalului , in rezerva mamei ....
51 cm acoperitzi de scutecele ....
Binentzeles ca l am luat la verificat .... m am uitat la nasuc.... nu se cojea.... i am pipait fatza ... nu era nici aspra nici ridata.... i am ridicat ushor buzisoarele.... n avea nici dintzi :)):)):)) i am pipait scutecele sa vad unde are manitzele... le am gasit .... i am pipait piciorushele ....a inceput sa se strambe... nu ii convenea sa fie verificat :)):)) ..... am constatat ca avea o guritza mare in raport cu fetzisoara lui mica....si buzitzele care se strambau si probabil cautau mancarica.....
NU mi s a parut deloc uratzel.... mi s a parut un ghindoc de om .... scumpic...:P:P....
L am stresat pana s a trezit ...( doar nu batusem atata drum sa ma uit la el cum doarme.... )... vroiam sa il aud cum plange si cum se vaita... vroiam sa il vad descoperit de scutecele....
Cand l a dezbracat ... am constatat ca el inca statea in aceeasi pozitzie ca in burtica.... se strangea in scutecele.... era asha de micutz ..... nu imi venea nici sa cred ca acel bebe respira si traieste....
A urmat sedintza foto...:)):))....din cauza blitzului a deschis foarte putzin si ochishorii si se uita debusolat in jurul lui .... L am luat in bratze si imi era frica sa nu imi scape printre degete....:(....
M am uitat la el cum a papat .... cum a plans... cum a fost schimbat ... cum a adormit iar ....
I am dat un pupic mic si fin .....
Am plecat ... in cele 4 ore petrecute iar pe drum .... nu m am gandit decat la faptul ca abia astept sa il vad iar .... sa ma joc cu el .... de data asta nu il mai inspectez... ca m am asigurat deja ca este intreg:)):))....

fericire...inseamna prea multe....

Intotdeauna am fost impresionata de copii ...de bebelushi...Mi am imaginat mereu cum va arata copilashul meu....mi am imaginat mereu cum ma ia in bratze si moare de somn....cum ma priveste in tot ceea ce fac...cum ma striga...cum este dependent de mine....
Aseara...bebelushul surorii mele nu a mai avut rabdare sa astepte termenul stabilit de medici .... si s a grabit sa respire in afara burticii protectoare( ceea ce nu poate decat sa ma bucure ca nu este bleg sa ishi lase destinul hotarat de altzii :P:P:P)...Am trait o perioada de cateva zile foarte stresante si foarte obositoare... nimeni nu stia cum va fi ... ce va fi ....cum va rezista primul nepotzel al familiei ...
Se pare ca a rezistat bine dupa spusele medicilor... se pare ca mamica lui a fost destul de puternica ( cateodata ma intreb de unde oare ne da Forta Creatoare atata putere , rabdare... si rezistentza )....
Cu toata nebunia mea in a place si a iubi copii....de data asta simt ceva mai mult .....
Nu l am vazut si deja il iubesc... nu l am auzit si deja ii ador vocea...nu l am atins si deja simt nevoia sa il protejez....
Nu mi a trebuit niciodata mai mult de o privire sa ador un copil... dar se pare ca de data asta nici macar privirea aia nu mi a trebuit ...
O simpla descriere din partea mamei ... m a facut sa ma indragostesc de el.....
Am fost si voi fi in continoare o persoana care considere Familia un lucru sacru ( mentionez cu ocazia asta ca nu ma simt inca pregatita si responsabila sa intemeiez una )....
Abia astept sa vad "miracolul"...sa tzin in bratze noul sufletzel al familiei mele.....
Astazi am avut o zi incarcata : venirea pe lume a nepotzelului..... ziua de nume a mamei mele...( mami luv u ...).... ziua de nume a celei mai bune prietene....si nu in ultimul rand ziua de nastere a sefului meu... pe care cu sigurantza il consider cel mai bun shef din lume....( plus alti cativa amici pe care trebuia sa ii felicit pentru numele lor )....deci dimineatza mea a inceput cu zeci de telefoane.....care in mod normal m ar fi scos din sarite si m ar fi obosit ..... si cu toate astea... astazi m am simtit odihnita...m am simtit FERICITA.....am simtit ca traiesc viatza cu bune cu rele...si nu am crezut nici un moment in viatza asta ca voi putea fi ATAT de fericita pentru altcineva...pentru existentza unei fiintze careia nu i am cunoscut nici privirea momentan......
Sper sa fie intr un ceas bun ... sper sa fie totul ok.... si sper sa trec cu bine prin urmatoare perioada care se anuntza foarte furtunoasa.....
Deci daca pana astazi eram de parere ca Fericirea se refera numai la propria fiintza....astazi ( cu ocazia nepotzelului ) am realizat ca fericirea ...inseamna prea multe.....

telefonul public...

Urasc diminetzile....ma refer acum la dimineatza devreme ... la 6:00 cand imi suna telefonul si ma anuntza ca urmeaza o noua zi de munca...de alergatura ....de de toate...
Cateodata nu ma pot ridica din pat ..si nu deschid ochii pana nu beau prima gura de cafea.... desi am vazut ca incepe sa nu ishi mai faca esfectul aceasta prima gura de cafea....
Ma simt lipsita de vlaga... ma simt obosita si sincer nu am chef sa bag pe nimeni in seama...
Din cauza asta nu suport nici taximetristii .... pentru ca sunt prea vorbaretzi la prima ora.... statia lor ma scoate din toate rabdarile.... si cum nu ma lasa sa fumez ...abia astept sa se termine cursa ....sa scap si sa raman cu gandurile mele.....
Intotdeauna observ oamenii..... e un hobby de al meu ... imi place sa ii vad cum merg, cum alearga, cum asteapta, cum citesc ziarele, cum ishi beau cafeaua pe strada, cum sunt imbracatzi ....Am mai spus o si o repet ... as vrea sa stiu ce este in mintea lor ... ce gandesc , ce vise au , ce frustrari... ce suparari .... Sunt fascinata de destine ....
Azi dimineatza am ramas uimita cand am observat ca o adolescenta cu ghiozdanul in spate ( sa fi avut in jur de 18 ani )..... vorbea la ... un telefon public..... In primul rand ca nu stiam ca mai exista telefoane d astea...ca sa nu mai zic ca nu m am gandit ca mai exista si persoane care le folosesc.. :( ...adica nu pot sa imi imaginez cum ar fi viatza mea... fara telefon mobil....sa stau sa alerg sa raspund la fix .... sau mai rau ...sa ies din casa ..... sa dau telefon .... sa caut sa cumpar cartela... sa imi verific catzi lei mai am pe ea....( etc , etc )....
Si un ultim aspect : ce mi ar mai suna dimineatza sa ma trezeasca ?? ar trebui sa dau fuga la magazin sa imi cumpar un ceas desteptator... :( trist....

Singuratatea....

Ne plangem tot mai des de singuratate..intr o lume a tehnologiei...intr o lume virtuala....intr o lume a lipsei de timp.....

Ne plangem ca nu mai avem timp sa ieshim cu prietenii la un suc dupa ce terminam lucrul... Ne plangem ca nu mai avem duminicile libere sa le petrecem cu familia la masa.....Ne plangem ca in fiecare seara singuratatea ne apasa...prietenii i am selectat ....si intalnirile sunt tot mai rare.....

Tot mai multzi dintre noi am ajuns sa fim "obositzi " de oamenii din jurul nostru ... ne obosesc stirile ...ne oboseste mizeria din tzara asta... ne oboseste telefonul....Si totushi .... acest "miracol" numit telefon ..... reprezinta principala legatura cu apropiatzii...cu familia..cunoscutzii...prietenii...amicii ....Ne iubim prin telefon...ne trimitem stiri prin telefon...ne ajutam prin telefon...ne sfatuim la telefon.....

Preferam in locul unei cine gatite alaturi de persoana iubita ..... sa pregatim mancarea pe facebook....preferam sa culegem acolo livezi ... in loc sa ne plimbam o ora in natura alaturi de cineva viu...care respira si traieste.....

Suntem acaparatzi cu totul de tehnologie... creierul nostru este suprasolicitat de informatzie....

Pana si hainele/pantofii/.parfumurile/ceasurile, etc....am ajuns sa le comandam pe internet ... pentru ca NU MAI AVEM TIMP !!!!!!!.....Chiar nu ne putem face timp sa colindam magazinele cu o prietena... ??? dupa care sa ne asezam la o masa la un pub ? cu cumparaturile in bratze.... ? sa sunam si altzi prieteni ... sa ii tentam pur si simplu sa iasa din monotonia lor ....din rutina care i a acaparat .... sa ne acompanieze ?? sa barfim , sa radem sa traim ?

De ce oare oamenii nu renuntza 1 ora pe zi la facebook .... la mail ... la telefoane.... ??

De ce trebuie ca fiecare sa alerge dupa program acasa?....in aceeasi casa singura...in care se posteaza iar in fatza calculatorului , si intra iar in lumea virtuala atat de absurda...??

De ce week endurile noastre trebuie sa fie grabite ?? de ce lasam treaba gospodariei sa ne ocupe timpul ? de ce nu raspundem la telefoane cand lumea ne cauta ??

Eu una personal m am saturat de lumea asta.... m am saturat sa nu am timp si m am hotarat sa iau masuri drastice in privintza asta.....

Oamenii trebuie sa comunice... sa interactioneze ....sa socializeze....creierul mai trebuie sa ia cateodata o pauza de la informatzie...altfel riscam sa il imbolnavim prin suprasolicitare....

Treziti va oameni buni din lumea personala.... pentru ca altfel singuratatea va va apasa din ce in ce mai mult si mai tare..... vetzi regreta ca ati pierdut timpul pe net .... si veti regreta ca v ati pierdut prietenii pentru ca ati preferat sa statzi in casa obositzi de ziua care tocmai ce s a incheiat ....

Si cel mai trist este atunci cand ai vrea sa pui mana pe telefon sa suni un prieten pentru ca ai avea nevoie de ajutorul lui ..... si vei realiza ca : nu mai ai pe nimeni la apelare rapida ..... vei inchide clapitza .... te vei aseza linistit in pat ... si vei dori sa nu fi gresit in trecut !!

Noi suntem de vina pentru singuratatea noastra... noi suntem de vina pentru zidurile pe care ni le impunem ... noi suntem de vina ca traim intr o lume pe care o percepem greshit ..... si in final .. noi suntem de vina pentru alegem sa traim asha cum o facem....

Ploaia ascunde tristetzi....

Nu imi place sa fiu trista si urasc sentimentul de singuratate...

Si totushi ... intr o dimineatza ploioasa la ce te potzi gandi ?? te uitzi pe geam si totul este intunecat ... trist ... invalmashit in secret si in necunoscut ....

Atunci itzi revin in minte toate evenimentele neplacute...

Ma uit la ploaie si imi da acel sentiment ca niciodata nimic nu se va rezolva....Ador ploaia si o urasc in acelashi timp .... NU imi pot explica contradictizia de sentimente si nu imi pot explica cum natura se poate supara oricand vrea ea....

Ma intristeaza supararea naturii .... sunt constienta ca niciodata nu va fi o armonie totala....dar parca totushi supararea asta a Ei a tinut prea mult ... a fost prea trista... a fost o iarna prea lunga.... ploile sunt prea dese... si cateodata nu mai am rabdare pentru ele...

Nu mai am rabdare pentru sentimentele mele... nu mai am rabdare pentru viatza mea personala .... nu mai am rabdare pentru nimic....

Vreau sa vina vara.... vreau sa vina ploile de vara care te racoresc dupa canicula zilnica...vreau sa stau pe dig sa admir furtunile din larg .... doar acolo ma bucur si imi place dezlantuirea naturii....

Acum..aici ... ma simt singura....ma uit pe geam si ma intristeaza picaturile dese de ploaie.... Ma gandesc la cineva departe... ma gandesc ca daca ar fi fost acum , aici , alaturi de mine... ploaia nu m ar fi deprimat .......

Era o faza in Twillight ....care mi a placut si m a pus pe ganduri ....
" Nu m am gandit niciodata prea mult la felul in care voi muri (....) Cu siguranta , era un mod frumos de a muri , in locul altcuiva , in locul unei persoane iubite ...."
Nu mi se pare frumos sa mor... nu m am gandit niciodata la moarte.... nu mi ar fi frica de ea.... nu as fi nici entuziasmata de ea.... Nu sunt curioasa sa stiu ce este pe lumea cealalta... Nu mi am pus niciodata intrebari filosofice despre unde , cand , cum si in ce fel se termina viatza asta..... Nu am fost niciodata curioasa ce se intampla "pe lumea cealalta".....
Iubesc viatza.... o ador.... imi place..... niciodata nu am avut idei sau ganduri sinucigashe....indiferent cat de trista , deprimata sau indiferent de incercarile grele prin care treceam.....Consider ca merita trait totul si trebuie luat ca parte a existentzei ....Pot sa afirm ca am fost si sunt indragostita de viatza.... de distractzii .... de natura ....de oameni ... de animale..... de existentza....
Nu inteleg oamenii care au idei sinucigase.... nici nu ii judec.....doar ca nu pot intelege motivele pentru care aleg sa gandeasca asha....:(:( ...mi se pare trist ... uneori chiar jalnic....
Si cu toate astea ..... nu as sta nici o secunda pe ganduri daca mi s ar cere viatza in shimbul unei persoane iubite....Daca cineva ar veni la mine si mi ar propune sa mor pentru ca X ( persoana apropiata la care tzin ).....sa traiasca si sa nu sufere..... as alege sa fiu eu in locul acestui/acestei X....Urasc sa vad ca oamenii dragi mie trec prin suferintze si prin momente grele....urasc chinul anumitor persoane..... As vrea sa fiu eu in locul lor.... As vrea sa trec eu prin aia.....Eu sunt tanara...sunt puternica... pot duce multe.....altzii nu pot .... Mi se pare mai greu sa stau si sa privesc la altzii cand este greu ...As prefera sa priveasca ei la mine....As prefera sa pot face ceva...As prefera sa nu ma simt inutila.....sa pot sa schimb ceva .... sa pot sa promit : o sa fie bine!...
Mi se pare atat de aiurea cand spui unui om : " o sa fie bine !! " .... fara garantzia ca i ai spus o si ca asha va fi ..... Urasc promisiunile desarte... Urasc cuvintele in vant si urasc sa dau sperantze cand ele nu sunt ......
Deci pana la urma " a muri frumos" este aiurea zis... deoarece nu gasesc nici un mod frumos de a muri.... dar daca tot ar fi sa mor.... mi ar placea sa mi se propuna sa mor pentru ceva.....pentru cineva....sa mor util.....sa salvez ceva....as vrea sa mor in locul altcuiva.....in locul unei persoane iubite.....:)

cu taxi prin trafic ....

Datorita faptului ca momentan nu sunt capabila sa merg cum eram obisnuita cu metroul ... ma vad nevoita sa merg cu taxi ..... din pacate.....
Si spun din pacate .... pentru ca :
* in primul rand nici un taximetrist nu te lasa sa fumezi in mashina - ceea ce ma scoate din sarite pentru ca uneori stau blocata in trafic intr un singur loc mai mult de 20 minute .... iar distanta de la mine de acasa pana la birou este destul de mare.... Eu sunt fumatoare si imi pierd rabdarea imediat ce mi se spune ca nu am voie sa aprind tigara ( BA MAI MULT - ieri mi a spus unul ca nici pe masa nu o lasa sa fumeze in mashina... - si i am zis ca eu nu sunt masa ... sunt client si nu ma intereseaza tratamentul care il aplica mamei lui ) ..... chiar imi vine sa ma dau jos din mashina si sa o iau la mers .... dar .... nu pot ....
* in al doilea rand...... vorbesc intr una la telefon .... ceea ce in mod normal nu m ar deranja .... doar ca uneori as vrea si eu sa vorbesc la telefon si efectiv nu ma inteleg cu persoana cu care vorbesc penru ca soferul vorbeste prea tare.... ( ceva in gen : hai sa ne intrecem sa vedem care cedeaza primul cu vorbitul la telefon ) .....
* In ultimul rand.... incep cu o mie de povesti.... din tineretzile lor... si cum ca ei fac taximetrie de plictiseala domne... ca ei de fapt au averi peste averi ( cel de azi dimineatza chiar mi a zis ca el nu locuieste in Romania ..... a venit din plictiseala ... ca el de fapt sta in Grecia si e venit in vizita... si de plictiseala a zis ca sa faca si ceva sa ishi omoare timpul .... :O:O:O .....am ramas shocata de faptul ca el va crede ca eu il cred.....)....si uite asha gasesc cate unul care ma plictiseste intr una cu vorbitul lui ( cand eu n am chef nici de gandurile mele apoi de povestile altora...)
As mai putea pune la socoteala si faptul ca stau in telefon dimineata 10 minute pana imi gaseste mashina.... si ma anuntza ca mai dureaza inca 10 minute pana va ajunge la scara...
Dar dintre toate..... cea mai grava este partea cu fumatul......

spitalele din Romania Part 2....

Nu am avut timp sa dezvolt a doua experientza cu spitalul ..... oribila si inumana.....
Ok.... dupa cele 6 saptamani de ghips....ma duc eu frumushel la doctor sa mi l scoata si sa imi spuna ce am de facut mai departe.... ajung, ca un copil constiincios ce sunt, la prima ora la spital....7 dimineatza.....la informatzii mi se spune ca domnul meu doctor o sa ajunga la ora 8 ... asha ca mai am ceva de asteptat... zis si facut ... intr un singur piciorush ... ma asez frumushel la usha lui ... si zic.... mda....noroc pe mine... termin repede..sunt prima clienta....Numai ca dupa 5 minute am obosit de stat in picioare ( doamne fereste sa fie vreun scaun pe coridoare .... ca doar erau numai oameni sanatoshi acolo .....).... si gasesc o masa.....dinaia pe care mananci....si ma asez pe ea.....
..... Si stau si stau .... si astept ..... si se face 8 ... si se face 8 jumate...si eu tot singura clienta eram la domn doctor....intre timp .... la usha altui doctor...coada mare....zic... eeeeee....poate ca asta al meu intarzie un pic ... ( ca doar era sef de sectie ....) .....La ora 9 .... trece o asistenta pe langa noi si ne intreaba pe cine asteptam ?? poi pe cine pot sa astept in fatza unei singure ushi ....zic .... pe domn doctor..... Ea : " aaaa.... poi nu mai statzi , ca sefu este in concediu pana miercuri ....doamna ii tzine locul " si ne arata spre usha la care era o coada mai mare decat la lapte .... si zic.... " poi bine doamna....dar de la informatzii ni s a zis ca tre sa vina la 8 .... io acuma ce fac...?? ma apuc sa stau la coada 3 ore..... ?? " ...,Ea :" poi a greshit doamna..... daca vretzi sa statzi bine... daca nu venitzi miercuri ..... "...si o intinde.....Mda...zic ce bine ...!!!!!!!!... ma duc sa stau la coada .....norocul meu ca acolo erau scaune pe hol .... La ora 9 jumate, coridorul full .....doamna doctor ( care deshi arata ca are 100 de ani .... avea pretentzia sa i se zica numai domnisoara ..altfel facea urat )....iese din cabinet si zice ca ea tre sa mearga la raport si dupa aia la vizita... asha ca se scuza dar o sa intarzie vreo 1 ora ( care s a facut 1 ora si 45 minute dupa ceasul meu )....Si uite asha s a facut 12 ( eu trezit de la 5 jumate ).... si uite asha... intru si io la "domnisoara " ..care in 2 minute zice.... du te si scoate ghipsul .... dupa care faci radiografie ...dupa care te intorci ...( in gandul meu ... poi asta ma ducea capul sa o fac si singura pana acuma ca sa nu mai pierd timpul...)... hmmmm deja ma apucasera 1000 de nervi......
Ma duc frumushel sa scot ghipsul...vine un macelar d ala.... ( ca nu il pot numi infirmier dupa felul in care m a tratat ) .... si incepe sa traga de mine intr o parte si in alta .... ( mama tot zicea mai incet domne ca nu stim daca este osul sudat ...... el p....a ..... tot asha tragea ...asta dupa ce ii dadusem 20 ron pentru o treaba care oricum era obligatzia lui sa o faca .....) si se tot vaita si se plangea ca ce vretzi domne astea sunt conditziile in spital.....poi in m....ii matii ... ce legatura au conditziile spitalului cu faptul ca thu esti idiot si tragi de om ( sau ma rog ... de ghips in cazul de fatza ) ....si ma trimite la radiografie.... intr un picior..... da....exact .... fara scaun fara sa ma duca.....fara sa faca practic nimic din obligatziile lui ( dar banii i a luat fara probleme )....Mama deja incepuse sa se certe pe acolo cu lumea.....ma rog.....treaba buna nu altceva....
Ma duc eu la radiografie.... mi o face.... ( aici n am avut probleme slava Domnului )......ma intorc la domnishoara.....care imi zice ca poza a ieshit foarte bine dar ca piciorul in schimb arata foarte rau si ca trebuie sa ma interneze ca nu imi da drumul acasa fara sa fac fizioterapia si recuperarea.....intre timp....eu deja m am pus pe plans ( cu toate injuraturile de rigoare si nemultzumirile permanente in privintza sistemului....)....( deja pe ai mei ii scosesem din sarite cu plansul si vaicarerile mele ) ......
BUN....zis si facut.....in timp ce eu incercam sa ma calmez pe coridoare ( deshi incercarea mea era inutila pentru ca plangeam din ce in ce mai tare numai la gandul ca nu o sa dorm in patul meu ).....ei imi cautau mie camera....ma trimit in camera.... si de acolo a inceput nebunia....:((:((:((
In salonul meu se aflau 3 femei : una imobilizata la pat pentru 6 saptamani si cealalta putea merge dar foarte greu ....si o alta femeie... daca o pot numi asha....care vomita si facea pishu in acelashi lighean de langa pat .... si mirosea a alcool si tusea intr una...
Primele 3 noptzi nu am dormit deloc.... absolut deloc....din cauza boschetarei care tushea si vomita toata noaptea.....La baie mi era o scarba de nedescris sa merg ...pentru ca era un singur WC ( ca nu pot numi toaleta locul respectiv )...unde mirosea groaznic de urat si era un frig mai rau decat pe camp....astea da conditzii .....
Salile de recuperare erau undeva la capatul spitalului.....mergeai si ajungeai mai mult decat obosit pana sa itzi incepi tratamentul... ( acolo nu mai mentzionez catzi bani am cheltuit zilnic ...asta pentru ca nu vreau eu sa imi aduc aminte cat de nesimtzitzi pot fi unii oameni ...:(... )
Joi dimineata ne anuntza ca o trimite " acasa pe boshetara "... bucurie mare.... zic poate dorm si eu.....nope... nu am dormit.... pentru ca a adus o alta femeie in salon .... venita cu urgentza.....care guess what ??? a vorbit la telefon toata noaptea... :((:((....nesimtire curata.... adica ok... te intelege omul ca nu dormi ca te doare... ( doar ce ishi rupsese mana... si a doua zi la prima ora trebuia sa o bage in operatzie)....dar totushi ..... sa vorbesti la telefon toata noaptea??? plm....chiar e nesimtire!!!!!!!!!!!!
si uite asha se face vineri .....si se face sa plec acasa pentru Paste .....nedormita... obosita .....si tot intr un picior...:(:(:(
Cand am ajuns acasa... dupa ce mi am baut cafeaua in bucataria mea ( si nu in baia aia infecta , ca doar acolo se fuma , iar la mine cafea fara tigara nu merge)...dupa ce am facut baie..... si m am "dezinfectat".... dupa ce m am pus in patul meu ....mi se parea ca este un vis frumos.....
Nu am vrut sa ma gandesc ca luni trebuia sa o iau de la capat ... si nu vreau sa ma mai gandesc niciodata la dezamagirile pe care le am simtzit intr un loc in care igiena si linistea ar trebui sa fie pe primul lor.....dar cu toate astea lipsesc cu desavarsire ....
N as avea loc sa descriu aici chiar toate evenimentele petrecute in perioada respectiva ( cum mi s au cerut bani pentru un calciu - ca doar ce mi se facuse foarte rau - si doar deh ...spitalele nu au in dotare nimic... , sau cum am cerut putzin spirt ca vroiam sa dezinfectez dulapul......si surprizaaaa.... nu aveau ..... - deci fratzilor... in spital nu itzi dau spirt daca le ceri.... nimic fara bani ... absolut nimic....:( si e tare trist .... sincer ..:(......
NU vreau sa imi mai aduc aminte cat de frig este acolo .... inuman de frig ....dormeam cu toate bluzele pe mine.... cu o pilota si o patura deasupra... plus fes in cap ... si dimineatza tot aveam nasul infundat .....din cauza curentului ... Caldura bagau doar seara de la 20 : 00 pana la 21 :00 si gata.....in rest inghetzai ca pe vremea raposatului ....
Ma intreb oare paracetamol aveau din dotare ??? aveau fonduri pentru paracetamol ??
In principiu cam astea se petrece in spitale..... Slava Domnului ca am scapat ...sper sa nu le mai vizitez never ever.....si nici nu doresc nimanui....:( pentru ca este foarte trist ....si foarte inuman din pacate....

Guess who's back ??

Ei bine...am reushit pana la urma sa ma reintorc in Bucuresti ......
Am gasit un Bucuresti neschimbat .... la fel de trist si necivilizat ... aceeashi mizerie si aceleashi fetze triste ...obosite ....agitate si intr o continua goana....
Pot sa zic pentru prima oara in viatza mea ca am fost neraddatoare sa ajung aici ....:d:d....
Si asta pentru ca vroiam sa termin cat mai repede cu perioada cretina prin care am trecut ..... Am fost nerabdatoare sa o iau de la capat.... sa ma duc la birou.... sa fac ceva.... sa ies din casa ... sa ma plimb . ..( momentan numai cu mashina... deoarece inca nu sunt recuperata 100% ).....
Am fost nerabdatoare sa uit si sa trec peste ultimele 2 luni ..... sa sterg efectiv din memorie.... pentru ca nu mai am de gand sa mai trec vreodata in viatza mea prin perioade d astea ( Doamne ajuta....ca nici acuma nu mi am dorit ..... dar s a intamplat din pacate ...:(...)....
Astazi am fost multzumita ca am reushit sa ajung la birou ...:d :d... parca uitasem si cum este sa stau la biroul meu ... la calculatorul meu .... uitasem cum este cafeaua de la birou ...
Binentzeles ca s au strans multe intre timp...:):)... dar incet incet .... toate se vor reaseza la locul meu ......
Sunt multzumita ca in sfarsit ma aflu in casutza cu care sunt asha de obisnuita.....deshi ma deplasez cu greu prin ea.....:P:P......
Spun adio Spitalelor ( infecte din Romania... ).... spun adio medicilor.... ( ne vedem la control - sper sa nu ne mai intalnim niciodata dupa aia ).....
De acuma pot sa spun back in bussines.....!!!!!!!
PS : si multumesc tuturor prietenilor si colegilor care au fost alaturi de mine.... ! sper ca vreodata ma voi putea revansha....:P:P:P ( desi sper sa nu fie nevoie .....in conditzii dinastea)....