Mie mi-e scarba de mizeria din Bucuresti .... Pe langa faptul ca este un oras urat , imbacsit, aglomerat , unde Rasaritul nu are nici cea mai mica valoare de dupa blocuri , unde stelele nu se vad din cauza turnurilor ,unde vantul este nesuferit , uscat si cald , unde frunzele nu miros a frunze , unde peturile zac pe jos alaturi de chistoace de tigari , unde cosurile de gunoi reprezinta doar un simbol .....
Mi-e scarba de prostul gust din Bucuresti , mi se face rau ca nu exista o arhitectura , si ma gandesc cu groaza ca un asemenea oras mizerabil este considerat capitala Romaniei ...
Eu nu mi-as intemeia o familie aici , eu nu as putea sa cresc copii in orasul asta , eu nu as putea sa ma lupt cu mizeria , cu proasta crestere si cu nesimtirea , nu as putea sa le induc valori , nu as putea sa ma lupt cu morile de vant .....
Nu as putea accepta ca viitorii mei copii sa miroasa zilnic bitumul asfaltului , sa ii innece praful si sa se topeasca asfaltul sub picioarele lor .... Nu as suporta ideea ca ai mei copii sa vada in jurul lor numai cersetori, vanzatori ambulantzi , manelisti negrii , tiganci nesimtite , soferi care injura in trafic , sa priveasca pe geam si sa vada in jurul lor numai blocuri .... aglomeratie de blocuri , aglomeratie de geamuri , de scari , parcari imbacsite si supraaglomerate , copii de tigani urland cat ii tine gura , parcuri superficiale ......
Efectiv nu as accepta asta....pentru ca asta este cruda realitate din orasul asta ....
Educatia este slaba , scolile , teatrele, cercurile pentru copii , centrele de cultura , sunt intr-o continua scadere ..... Nu mai exista valori , si nici noi , generatia care ar trebui sa le salvam , nu facem nimic in privinta asta ..... doar ne uitam, ne uitam ... constatam si acceptam situatia ....Suntem prea ocupati de propria existenta, de propriile povesti , de lupta pentru supravietuire, incat sa ne facem probleme ca nu vom avea ce sa oferim generatiilor care ne urmeaza, care vin din urma si o sa gaseasca ....NIMIC.....
Da...eu accept Bucurestiul asa cum este, m am obisnuit in el , dar eu nu as putea sa accept ca ai mei copii sa devina niste roboti , niste mashinarii care lucreaza de dimineata pana noaptea, care au week enduri de mantuiala , si care nu se pot bucura de soare si nici de copilarie.....
E trista realitate care te izbeste la intrarea in Bucuresti : mizerie , praf , nervi , blocuri suprapopulate , Dambovita scarboasa , jegoasa , mizera ... coruptie, manelisti , pitipoance ,cocalari ( asta se intampla in orice orasel din tara , dar aici cota este maxima , iar ei se inmultesc ca ciupercile dupa ploaie, se pare ca aerul de Bucuresti le da putere si ii alimenteaza )....
Mizerie ... asta este cuvantul potrivit ....
Ei .... cred ca iar m-a apucat un dor asa de oraselul meu , curat , frumos, linistit .... Unde inainte de culcare auzi marea .... unde daca te uiti pe cer , vezi stele .....
Acolo da ....intr-un oras civilizat , mi-as creste copii .... mi as intemeia o familie... acolo as fi fericita .....
