Am fost intotdeauna un copil problema....
Cand eram mica....aveam mereu genunchii plini de zgarieturi si de vanatai.... mi am spart de 5 ori capul - un numar respectabil tinand cont de faptul ca nu trecea zi de la Dumnezeu sa nu cad pe putin de 2 ori....- am avut operatzie la un genunchi din cauza cazaturilor ....mi am luxat piciorul drept de 3 ori.....si multe multe care nu mi le mai aduc aminte......
Acuma fiind mare ... m am gandit ca tre sa imi continui seria accidentelor.....si sa fiu un adult problema;));))....
Asta vara.... m am taiat in club in talpa cu ditamai cioburile... de nu am putut merge vreo 2 saptamani....iar acuma mi am rupt piciorusul acela care fusese luxat de 3 ori ....:(
Seful meu tocmai ce mi a zis azi dimineata ca nu ar trebui sa ma mai lase sa plec nicaieri fara insotitori .....ca data viitoare cine stie ce mai fac ....
Eu sper sincer sa nu mai existe o data viitoare....:(

Ganduri inutile...

De multe ori ma gandesc ca as vrea sa o iau de la capat.....
De multe ori as vrea sa plec ... undeva departe.... unde nu ma cunoaste nimeni ....unde nimic nu ma afecteaza si unde suferintza altora mi ar aparea doar sub forma unei vagi amintiri triste.....
Sa incep o viatza noua.... cu oameni noi... cu experiente noi....
Cateodata simt ca nu imi gasesc locul si rolul pe pamant....desi nu am absolut nici un motiv sa fiu nemultumita....Pur si simplu vreau mai multa liniste si mai multa odihna....
Imi aduc aminte , cand eram copil .. ca imi facea planuri cu prietena mea cea mai buna... sa ne suim intr un tren si sa ne oprim intr un orashel micutz , unde sa ne construim o noua viatza....
Stau si ma gandesc ca atunci chiar nu aveam probleme ( nici acum nu pot sa afirm ca as avea chiar asha de multe motive pentru a fi nefericita ).....doar ne placea ideea....ideea necunoscutului , ideea unei vietzi lipsite de griji...ideea unei vietzi independente....:P:P...
Tinand cont ca duc de ceva vreme viatza asta independenta.....tinand cont de faptul ca nu permit nimanui sa ma constranga....si tinand cont de faptul ca nimic nu ma tine in loc nicaieri.... ma gandesc ca mi ar fi foarte ushor sa inchid ochii .... sa inchid usha trecutului meu ... si sa o iau de la capat ....intr un alt loc... intr un alt orash... intr un alt mediu...
NU stiu totusi ce ma tzine in loc?? Poate ca asta va ramane mereu un plan al meu ... un refugiu cand imi va fi greu.... momentan nu am curajul sa il realizez..... momentan aman plecarea mea.....
As putea foarte simplu sa las trecutul in urma..... nu regret nimic din ce am facut ...si nu voi regreta niciodata...sunt faptele si amintirile mele...( deshi altzii regreta ca am facut parte din viatza lor - treaba lor.....fiecare cu deciziile lui ).... Poate cateodata mi a parut rau ....dar sentimentul a trecut si viatza a mers inainte....pentru mine orice sfarsit este un nou inceput ....
Nu am de gand sa ma fac vinovata pentru regretele altora..... desi de multe ori nefericirea altora ma doare mai tare decat nemultumirea mea.....desi de multe ori prefer sa ma dau laoparte pentru cineva drag doar ca acesta sa fie fericit.....Stiu ca gresesc ... si stiu ca ar trebui sa fiu mai egoista......dar nu vreau sa ma schimb in privintza asta... pentru ca sunt ferm convinsa ca intr o buna zi .... caracterul meu va fi apreciat de catre cineva la adevarata valoare.....;););)
As vrea sa incep o noua viatza , intr un loc nou ....as vrea sa fiu inconjurata doar de oameni fericiti si lipsitzi de griji.....
Pana cand voi gasi acel loc facut pentru mine.... unde voi fi linistita si in sigurantza....cred ca tot ce imi doresc vor ramane doar niste : ganduri inutile....

Mi-e dor de mare....

Cateodata mi se pare asha de greu.... mi se pare imposibil de acceptat gandul ca nu pot vedea marea... deshi la o distantza atat de mica...si totushi asha de departe.....
Am crescut cu marea....face parte din mine...o ador.. o iubesc....o inteleg si sunt dependenta de ea....
Mi e greu sa nu o vad mai mult de o luna... mi e greu sa nu o ascult ... imi lipseste in fiecare zi.....
Imi place sa adorm cu gandul la mare... imi place sa adorm gandindu-ma ca privesc valurile rostogolindu-se pe plaja....sa le aud cum se izbesc de nisip...sa le privesc pana tarziu ... pana cand apune soarele....
Si dupa ce apune soarele, sa stau pe plaja ...sa simt nisipul umed sub mine...sa privesc luminitzele din departare.... nu oriunde.... acolo in locul meu .... acolo langa casa mea...acolo in golfuletzul meu....
Mi e dor sa vb cu marea....intotdeauna am simtzit ca exista o comunicarea intre noi..... nu stiu sa explic exact sentimentele mele din momentele in care sunt pe plaja......am impresia ca acolo sunt EU......am impresia ca marea nu ma va judeca niciodata..ca ma asculta cum nimeni altcineva nu o poate face......
Ador marea iarna....o iubesc manioasa....furtunoasa...agitata si nelinistita.....
Ador marea si cand este nelinistita...... nelinistea ei ma mangaie....nelinistea ei imi place....nelinistea ei este alinarea mea.....
Ador marea pentru ca imi vorbeste despre mine... despre familia mea...despre prietenii mei.... despre iubirea mea.....
Marea pentru mine este : sigurantza , liniste , nemarginit , distractie, placere, nopti nedormite, amintiri unice, regasire....
Marea pentru mine este toata copilaria mea, este toata viata mea....
Mi e dor de mine..... mi e dor de mare....
Imi este foarte foarte greu sa nu o pot vedea .... sa nu o pot auzi .... sa nu pot comunica cu ea....
Promit o sedintza .... promit o revedere.....:*:*:*

8 martie....

In general ziua asta imi aduce aminte de : cadouri ... ieshiri cu gagicile....caterinca .... si multa buna dispozitzie....
Anul asta i am dat pas...
In afara de o barfa mica , o masa comandata...si ceva glume....nimic interesant....In final ma multumesc si cu asta...decat deloc....stitzi zicala aia....ca nemultumitului i se ia darul.... ei bine ..nu am fost nemultumita...doar trista pentru ca asha a fost situatia...fara ieshiri in orash... fara noapte pierduta... fara prea multe cadouri.. decat 2 interesante si deasemenea importante.....Am mai primit dealtfel si un telefon care m a mirat si m a luat pe nepregatite....Frumos din partea persoanei respective ca s a gandit la mine.....Ehhh macar e bine ca nu m a uitat chiar toata lumea...:D:D...si ca viata mea sociala agitata ma asteapta sa revin....Abia astept ziua in care voi putea zice cu un zambet pe fatza " back in business....."...
aaa..eram sa uit ...de obicei imi place sa ma leg de anumite zile pentru a modifica ceva in viatza mea....pentru a lua o decizie sau pur si simplu pentru a mi pune ordine in ganduri....
Tinand cont de faptul ca : sa modific ceva momentan imi este imposibil pentru ca sunt limitata la a sta in casa....si ordine in ganduri nu am chef sa imi fac decat o data la cativa ani .....am luat o decizie .....FOARTE importanta pentru mine.....:::: renuntz definitiv la SUCURI......:)):)) si cand zic sucuri ma refer la Fanta de Portocale.....( pentru ca altceva nu beau nici sa ma platesti ...)....Ei da.... am luat decizia asta pentru ca mi am dat seama ca sunt obsedata... dependenta.....drogata si toate cele ... de sucul asta.....:((:((...si incepuse sa ma dispere si pe mine ideea....ca am ani de zile de cand consider ca sucul asta a fost creat special pentru mine....ca este sucul meu "pereche"....si cum in general sunt o persoana care nu suporta ideea de a fi dependent de ceva ( lucruri .... substante...persoane.... )....am hotarat cu mare curaj .... ca Gata.....asha ca ....Adio Fanta de Portocale.... ne intalnim peste ceva ani ....si adio suc.... ca altul nu beau neam.....
In rest .... 8 martie geros.....bate un vant de zici ca o sa imi zboare geamurile curand...ca sa nu mai zic de fulgii de zapada care deja s au asezat pe mashinutze si in gradini .....si revin la al meu serial .....:( din lipsa de alta ocupatie.....
mda...un 8 martie cam trist si deprimant ... dar mai este timp si pentru altele....:):)

spitalele din Romania....

Dupa cum fiecare dintre noi stim.....in Romania ...spitalele sunt infecte....
Ei da.... dar pentru mine , pana acum doua saptamani ...acest fapt era ceva abstract .. din auzite...si bazat pe imagini de la TV...
Acum...ca am apucat sa imi pun putzina ordine in ganduri .... si am apucat sa revad toata scena....am ajuns la concluzia... ca nu ... ele nu sunt infecte....sunt undeva mult la jos ....iar infect este un termen prea frumos.......sunt scarboase.... si sunt mai mult decat dezorganizate....
Primul pas : spitalul de urgentza Floreasca.... mai bine zis santierul de constructii Floreasca...: am ajuns acolo ...am stat intr un picior si rezemandu ma de tot ce apucam....pana cand vine un infiermir la mine...sa ma intrebe daca vreau un scaun ....?? poi normal ca vreau in plm.... nu vezi ca stau intr un picior....?? ( logic ca a trebuit sa ii dau ceva pentru scaunul ala.... ca doar nu era din partea spitalului..)..Ajung la cabinet...printre schele si geamuri deschise in toate directiile....( ca nici nu erau -10 grade afara ...dar in spital cred ca erau -15 ... cred ca le era cald muncitorilor ca altfel nu imi explic deschiderea geamurilor intre atatia pacientzi vai mama lor....)...acolo ma iau in primire vreo 5 doctori, rezidentzi , asistentzi ....ca nici nu realizam catzi sunt .....( binentzeles dupa ce am stat nu mai stiu cat pe la usha....tot intr un picior ..ca domnu infirmier mi a luat scaunul ...ca a zis ca mai sunt persoane care mai au nevoie... si poate era singurul scaun din spital...:(( ...sau poate nu isi facuse el inca totalul banilor in ziua respectiva...desi era 8 dimineatza... )...
Intru in cabinet in sfarsit ... ma intreaba de o mie de ori daca sunt insarcinata...eu nu si nu .... doamna nu vedetzi ca am venit cu picioru si sunt la ortopedie .. nu la ginecologie sau la nasteri ....ma rog ... ma pune pana la urma sa semnez niste acte ca nu sunt insarcinata...ca sa iau pe raspunderea mea....ok..semnez....zic acuma ce urmeaza? poi va ducetzi la radiografie....dau sa ma duc la radiografie.....in camera de radiografii se putea intra printr o: usa de sticla..din camera unde ma aflam eu .... ma intoarce inapoi ...intr un picior....zice : nu pe acolo... ieshitzi din cabinet si intratzi prima usha la stanga.....deja ma apucasera dracii....zic la ce sa mai fac 20 pashi in plus intr un picior..cand pot face doar 5 ?? raspuns: pentru ca asha este procedura domnisoara ....
: Sa ma pi..... pe procedura voastra de comunisti handicapatzi .... ( care nu imi oferitzi nici macar un scaun)....
imi face radiografia....( am uitat sa precizez ca in tot timpul asta eu plangeam pentru ca ma scotea efectiv din sarite toata situatia...)....imi zice ca trebuie sa imi puna atela ghipsata si sa stau 2 sapt cu ea....dupa care sa imi puna aparat ghipsat ... dar nu la ei ...unde ma voi duce eu....
ma duce intr o camera unde ma aseaza pe un pat ... numai ca singura problema care o vedeam eu in momentul ala...era ca desupra patului meu..si intre paturi...erau schele cu muncitori pe ele.....care mai dadeau o bidinea...mai scapau un strop de var pe pacientzi ... pe medici ....ehh....ce mai conta ca eram si dezbracata si se chiorau totzi la mine cum plang si cum ma vait ....
Reushesc sa plec....reusheste colegul care era cu mine la spital sa " cumpere " un scaun cu care sa ajung la masina... ca era destul de departe...iar pe drum nu am reushit sa scap de infirmierul care ma ducea cu scaunul ... pana nu am cumparat de la el injectiile care mi le dadusera doctorii....ca ma freaca la creier ca la el sunt mult mai ieftine decat in farmacie ( mda intradevar mai ieftine ..ale lui erau 25ron/bucata - la faramacie erau 28ron/bucata ..asta da afacere....ca nici macar nu le am facut .....si o sa zic mai incolo de ce )......
Binenteles ca nu m am lasat pe mana unor medici de la urgentza...si binenteles ca a trebuit sa ma interesez de un spital unde m as putea duce cu incredere... nu a fost greu de gasit si nici nu sunt prea multe de ortopedie ..asha ca ( dupa cercetarile mamei ....)..am ajuns in aceeasi noapte ... la spitalul de ortopedie Eforie Sud....care odata candva era un spital bine organizat.....care parea o clinica bine dotata si cu personal specializat ( asta din cate imi aduc aminte de cand eram copil si a fost mama internata acolo..)...calduros...si cu toate conditziile unui spital care se respecta...
NU mare mi a fost uimirea sa gasesc o darapanatura de spital...as putea spune chiar o ruina populata de bolnavi...Ahhh... cat de scarbos si de primitiv mi s a parut acest spital.... in care binentzeles ca era un frig de innebuneai .... si binenteles ca aveau aceeasi aparatura de acum 1000 ani .... ( pot sa zic ca macar la aparatura Bucurestiul era dotat)....si nici macar ghips nu aveau ca sa imi puna... a trebuit sa mearga tata la magazin sa cumpere ghips ( pansamente.. vata si toate cele ce trebuiau..)...Cel putzin nu stateau prost la faza cu scaunele... si veneau infirmierele si te luau de la masina cu scaunele ( binenteles contracost - ca doar deh... in spital nici apa nu este gratis...)...te duceau la cabinet ... te ajutau ... macar atata era ok la spitalul asta.....
Totul era infect .... de la geamuri.... pana la mirosul de pishat de pe holuri.... cearsafuri cenushii ..probabil candva erau albe....gresie pe jos sparta....faiantza doar alocuri pentru ca era mai mult cazuta....un var cenushiu pe peretzi ... si multe multe "pretentzii" din partea angajatzilor...
Binenteles ca m au ghipsat ...si ATAT.....mi au dat o retzeta fara sa imi explice si consecintzele medicamentelor pe care mi le au prescris... nu mi au spus ce am voie sa fac si ce nu am voie sa fac.... ( noroc ca mai exista si medici pe care ii potzi suna acasa...ca sa itzi explice cam cum sta treaba ).... si -" ne vedem peste 6 saptamani "....
Mi au zis sa nu cumva sa fac injectziile care btw le cumparasem de la infiermierul din Bucuresti , pentru ca erau prescrise... pentru ca nush ce hemoragii ar fi putut provoca.....( si mi au dat informatzia asta pentru ca a intrebat mama... nu pentru ca ar fi vrut ei sa faca un gest frumos sa ma lamureasca in privintza lor )....
Cam asta a fost .... si am plecat mancand pamantul.....abia asteptam sa ies din infectzia aia de nedescris...si sa ma vad eu acasa la mine... in patul meu ....si cu gandurile mele.....
Mi e scarba de ceea ce se petrece in Romania.... daca nici macar un spital mic cu numar limitat de pacientzi este mai mult decat jalnic....nici nu vreau sa ma gandesc ce as fi patzit daca m as fi dus la Spitalul Mare.....unde se stie treaba ca este cel mai renumit in tot ceea ce este rau ... jalnic...deplorabil... inuman....
Am uitat sa mentzionez ca : 3 ore sau chiar mai putzin de 3 ore ...care le am petrecut in spital ....
m au costat undeva la vreo 500 ron.....( binentzeles ca atunci nu ma puteam gandi la acest aspect ....dar acum ma gandesc ca la atatia bani ... ar fi trebuit macar sa fiu un pic mai bine tratata....) si am realizat ca oamenii platesc EFECTIV DEGEABA contributziile lunare la sanatate.....si am mai realizat ca exista oameni care nu au acesti bani .... ei ce fac ?? daca dau de belea?? ...va zic eu ... sunt lasatzi pur si simplu sa urle pe coridoare .... pana cand nu ii mai suporta nimeni ..si vine vreo infirmiera sictirita si ii ia in primire ... de mila sau de stres.....
deci da : ...Numai in spitalele din Romania sa nu ajungi....si daca cumva vei ajunge.... trebuie sa te innarmezi cu rabdare.... cu nervi de otel.... cu cel putzin 1 persoana care sa stea langa tine sa te ajute....cu haine groase.....si cu multzi bani .....
Si asta pentru un picior rupt.....dar ma intreb ce se intampla oare daca trebuia sa fac vreo operatzie ceva ??

Love = bullshit

Neavand ce face.... m am uitat la un film .... cu o idee stupida.... Ideea de baza = un baiat...indragostit nebuneste de o fata ( pe vremea ca erau interzise chiar si scrisorile de dragoste fara acordul parintzilor...)... o asteapta pe aceasta 53 de ani ... pana cand intr un final vor termina a fi impreuna....
O viatza irosita....a baiatului .... O viatza plina ... a fetei...
Ea .. binenteles ca si a vazut de treaba ei .. de viatza ei ... s a casatorit... a trait cu bune..cu rele..
El ... a continuat sa considere ca destinul lui este sa sufere dupa aceasta faptura.... si sa isi pastreze sufletul curat numai si numai pentru ea....
What the fuck .... 53 ani ??
Eu nu as rezista nici macar 1 luna....
Adica....sunt de acord cu faptul ca dragostea adevarata se intalneste o singura data in viatza....si ca dupa ce se pierde sau se consuma... nu o vei mai intalni niciodata.....
Intr o lume nebuna.... agitata si intr o continua lipsa de timp....oamenii nu mai au rabdare sa astepte..nu mai au rabdare sa iubeasca sau sa fie fericitzi ....
Gandurile lor stau in alte directii.....cauta zilnic idealuri si vise ale unei lumi imposibile...
In zilele noastea iubirea o mai auzim prin basme... povesti si o mai vedem prin filme....
Eu una personal nu mai am timp de iubire....si in plus ca mi se pare o mare pierdere timp...
Am cunoscut dragostea adevarata....asta cu multzi .... foarte multzi ani in urma.....a fost singura iubire si compatibilitate....Am iubit , am fost fericita la maxim...am suferit groaznic...am pierdut iubirea ...si nu am mai regasit o ....Si asta pentru ca nu am vrut sa o mai regasesc.... nu am vrut sa imi ia nimeni amintirea unicei perioade de fericire maxima din viatza mea...Am pastrat o acolo ...si acolo va ramane mereu mereu. ...
Nimeni niciodata nu se va mai ridica intr acolo incat sa ma faca fericita......pentru ca refuz ideea unui om care sa imi stearga amintirea aia....si nici nu cred ca va mai exista o persoana cu care sa fiu 100 % compatibila asha cum am fost .....atunci cu ani in urma..... numai cu El...si numai cu persoana aia....
Timpul a trecut ...o data cu el ... au venit si au plecat relatzii peste relatzii .... cu nenumarate aventuri si nenumarate momente frumoase.....neliniste...panica ...frica....prietenie....
Intre timp am invatat ca nu are rost sa imi risipesc sentimentele pentru nimeni .... decat pentru cei care merita ( si cateodata nu o fac nici pentru ei )...si am mai invatzat ca nu trebuie niciodata sa ma atasez de ceva ce stiu ca nu va dura....
Mi am dat seama ca dragostea este un rahat.... mult mai importante sunt intelegerea....prietenia....comunicarea....
Mi am dat seama ca este mult mai frumos si mult mai sigur sa ai prieteni langa tine decat sa itzi pui baza intr o persoana care itzi promite iubirea si cu toate astea nu este niciodata alaturi de tine cand ai nevoie de ea.....Prietenii itzi cer la schimb prietenie si te accepta asha cum esti....Pe cand iubirea itzi cere sa te schimbi ... sa renuntzi cateodata la ceea ce itzi place.....sa faci compromisuri ....sa faci promisiuni....Si la urma urmei ... ?? de ce sa faci toate astea cand nici macar nu crezi in iubire??
Eu una nu cred in iubire....m am mintzit singura de cateva ori .... crezand ca ea chiar exista....crezand ca voi putea vreodata sa o simt.....Cateodata poate am crezut chiar in minciuni .....in ideea ca poate se va realiza si iubirea.....
Renuntz sa mai cred in iubirea pentru o singura persoana.....mai bine imi iubesc persoanele apropiate....familia....natura.... viatza in sine... si imi consum toata iubirea de care dispun....decat sa o consum pentru o singura persoana ...care niciodata nu va merita toate resursele de iubire de care dispun...si care niciodata nu ma va aprecia pentru ceea ce pot oferi....
Love = Bullshit......
Si acuma am zis o pe bune.....